Interesul poartă încă fes portocaliu

În mod cert, nu e vorba de o reconsiderare a raporturilor, a relaţiilor dintre părţi. Democraţii vor rămâne în aceleaşi tranşee, vor asculta de glasul aceluiaşi comandant, ştiut de toţi, Traian Băsescu. Şi pe mai departe, liberalii-democraţi ai lui Theodor Stolojan le vor fi mai apropiaţi decât liberalii-naţionali ai lui Călin Popescu Tăriceanu. La fel, conflictele lui Traian Băsescu vor fi şi conflictele democraţilor, după cum strădania aceluiaşi Traian Băsescu de a pune piciorul pe grumazul PNL va fi şi strădania Partidului Democrat. Liberalii ştiu asta foarte bine, fiindcă le-au ajuns aceşti doi ani de frăţie ca să priceapă cu cine au de-a face.

Atunci? Să fie doar o pace pentru ochii lumii, respectiv ai electoratului? N-am crede. Din tot ce se întâmplă, înţelegem că prea puţin le pasă, îndeosebi democraţilor, de electorat. Dacă partenerele de alianţă mimează concordia şi dacă au decis să rămână împreună, este doar din cauza intereselor. Sigur, fiecare cu interesele sale.

Democraţii încearcă să-i ţină pe liberali oarecum legaţi la mâini şi la ochi, măcar până Traian Băsescu va încerca să treacă peste puntea suspendării şi, eventual, a referendumului. În cazul ajungerii la referendum, este de aşteptat ca, la o ruptură a Alianţei D. A., electoratul liberalilor să voteze pentru demiterea lui Băsescu. Deci, e nevoie şi de votul liberalilor în Parlament, şi de votul simpatizanţilor liberalilor la referendum. În al doilea rând, democraţii deţin în Guvern posturi cheie, prin care controlează Administraţia şi Internele, Justiţia, Transporturile, Ministerul Muncii, Mediul, Integrarea Europeană… Nu le-ar veni uşor să rupă alianţa, să iasă de la guvernare şi să piardă controlul asupra acestor domenii. Ar mai fi ei la fel de siguri, de liniştiţi, bunăoară, fără să mai aibă în mână Internele şi Justiţia? Bineînţeles că nu.

De cealaltă parte, liberalii vor să păstreze impresia că ei au fost şi sunt băieţii buni, în vreme ce democraţii sunt băieţii răi. Apoi, oricât de mare ar fi duşmănia cu democraţii şi cu Băsescu, tot mai bine le este dacă vor rămâne la guvernare (în frunte cu Tăriceanu) alături de PD, decât dacă ar ajunge la un guvern minoritar, susţinut de o opoziţie imprevizibilă în pretenţii şi condiţii.

Sigur, interesele fiecăruia sunt mult mai numeroase şi mai complexe decât le prezentăm noi. Însă cert este că nu dragostea nebună, nu concordia îi ţine sub acoperişul, altfel deteriorat, al Alianţei, ci interesul de moment şi pe termen scurt. Din aceste pricini democraţii şi liberalii au amânat să-şi taie gâturile unii altora.

T.M.