Toate schimbările fac parte, de fapt, dintr-un joc de șah gândit de mânuitorii politicii românești. Nimeni nu are curaj să miște din poziție, nimeni nu ia vreo decizie de capul lui, totul este calculat astfel încât la final de mutări cei de la guvernare să se poată mândri cu un șah-mat de excepție. Dar dacă e să ne uităm în ograda orașului nostru, toate mutările par a face parte dintr-un spectacol de încordare a mușchilor. Pe de o parte, unii se dau loviți de boli ca să mai prindă câteva zile de funcții, pe când ceilalți joacă la intimidare, cu acuze directe sau mai voalate privind activitatea oponenților politici. Se încearcă o marcare a teritoriului, o reîmpărțire a ariilor de influență, ținta nefiind defel alegerile prezidențiale, ci clădirea unui soclu cât mai puternic pentru viitoarele alegeri locale.

Dacă e să mă refer strict la situația din Arad, tabla de șah pare să fie mânuită în direcția unei remize care să mulțumească toate părțile. Desigur că vor fi unii care nu doar că își vor pierde funcțiile avute, dar se vor întoarce în negura istoriei, nefiind decât personaje temporare. Dar există și persoane care vor răzbi, se vor plia și vor ieși mereu deasupra valurilor. Fie că sunt de stânga sau de dreapta, cameleonii politicii locale vor rămâne mereu „la butoane”.

În tot acest context, rămâne de văzut cât de mult vor putea înclina jocul oamenii noi veniți într-ale politicii, pentru că dacă își vor menține procentele de la ultimul scrutin, este foarte posibil ca atunci când se va dispune noua orânduire din deconcentrate împărțirea să nu se mai facă la doi, ci la trei. Și precum, un întreg împărțit la trei dă un rezultat întotdeauna cu perioadă, unul dintre jucători va trebui să mute decisiv și să închidă jocul. Cât va continua jocul, vom vedea, pentru că așa cum spunea scriitorul american Isaac Asimov „în viaţă, spre deosebire de şah, jocul continuă şi după mat”.