A avut timpul necesar de a conştientiza acest „amănunt”. Arogant, prea plin de sine, a transformat UTA într-o jucărie, pe care încearcă să o manevreze după bunul plac, sfidând pe (mai) toată lumea.
Îşi permite să îi îndepărteze pe suporterii fideli, pe vechii abonaţi de pe stadion, oferindu-le alternativa televizorului. Pare atât de sigur că meciurile de pe teren propriu se vor disputa cu casa închisă, că toate abonamentele vor fi epuizate în ciuda preţurilor astronomice, încât ajungi să-ţi pui întrebarea de bun simţ, dacă nu cumva omul a coborât pe pământ de pe o altă lume ?
Pentru el, UTA pare a fi doar o „trambulină”, o „haltă” în căutarea unor afaceri de succes, din moment ce nu se sfiieşte în a-şi etala argumentele – faţă de costul abonamentelor – cu orice ocazie: „Şi-aşa mă înjură lumea, măcar să mă înjure pe bani…”.
Înconjurat de oameni umili, transformaţi în marionete care nu-i ies din cuvânt, îşi închipuie că poate controla şi domina pe oricine la adăpostul banilor. Mai degrabă decât şi-ar fi închipuit va avea surpriza să constate că uneori (şi) jucăriile se strică…
Daniel Scridon
Citiți principiile noastre de moderare aici!