Respectivul dosar ne arată că procurorul Norica Nicolai fie a gafat, fie a dovedit că nu stăpânea legile. Ea însăşi avea să declare, după ce a participat la un proces de înfiere, în sprijinul unui cetăţean străin, că nu ştia faptul că legea îi interzicea, procuror fiind, să se angajeze într-un asemenea demers.
Încăpăţânarea cu care liberalii şi, în numele lor, Călin Popescu Tăriceanu ţin de nominalizarea Noricăi Nicolai ca ministru al Justiţiei nu este de natură să le aducă un plus de imagine. Dimpotrivă. Un ministru al Justiţiei, cel puţin la nivel de principiu, trebuie să fie o persoană bine pregătită, cu un curriculum vitae ireproşabil.
Or, iată, Norica Nicolai nu îndeplineşte aceste calităţi. Sigur, liberalii se apără, se justifică şi nu vor să-i dea satisfacţie lui Traian Băsescu, prin retragerea acestei nominalizări. Se invocă, altfel pe bună dreptate, că şi Monica Macovei, fost ministru al Justiţiei în actuala legislatură, şi Daniel Morar, şeful DNA, au un trecut profesional la fel de plin de bube, de erori care sugerează incompetenţa. Şi totuşi, Traian Băsescu a defilat şi defilează cu ei ca mari capacităţi în materie.
Oricât adevăr ar fi în ce-i priveşte pe Macovei şi Morar, acest fapt nu justifică şi nu îndreptăţeşte îndârjirea cu care liberalii se cramponează de desemnarea Noricăi Nicolai. Poate că Tăriceanu va ajunge la gândul cel bun. Poate că Norica Nicolai va avea demnitatea să se retragă din acest război al nervilor. Poate. Dar nimic nu este sigur, şi nici firesc în atitudinea politicianului român.
Tristan Mihuţa
Citiți principiile noastre de moderare aici!