Sunt, însă, cazuri în care oameni apreciaţi şi respectaţi pierd voturi pentru că sunt într-un partid al cărui lider sau a început să-şi piardă, prin acţiunile sale, adepţii, sau sunt încă de la început în dizgraţia celei mai mari părţi a electoratului.
Unele aşa numite locomotive, care şi-au făcut datoria de a face cunoscut partidul, de a-l aduce la un anumit nivel, au ajuns în situaţia de a fi numai bune de trimise la casat. Cramponându-se cu orice preţ de puterea în partid, refuzând să promoveze oameni incomozi prin faptul că sunt valoroşi, liderii respectivi atârnă de gâtul candidaţilor locali ai partidului ca nişte pietre de moară.
Nu vreau să dau exemple concrete pe plan local, dar ele există. Oameni care, dacă nu ar fi într-un anumit partid, ar fi aleşi cu ambele mâini, cum se spune, în virtutea valorii şi notorietăţii pe care o au, vor fi privaţi de un număr apreciabil de voturi. Să se delimiteze public de acţiunile şefului mare, nu pot, pentru că îi aşteaptă mazilirea. Au doar posibilitatea de a transmite un mesaj subliminal în acest sens, lucru extrem de greu dacă nu ai o echipă de campanie alcătuită din psihologi care să ştie să îl transmită.
Mai rău este, însă, atunci când liderii de la centru chiar sunt pe cai mari dar, atunci când sunt solicitaţi să dea o mână de ajutor, prin simpla prezenţă, refuză să facă acest lucru. Le pretind liderilor locali să se descurce prin mijloacele proprii şi, mai mult, aruncă asupra lor ameninţarea cu debarcarea, în caz că nu obţin rezultatele scontate. Inexplicabil, o asemenea ameninţare a fost exprimată pe posturile de televiziune de către democraţi-liberali. Nu cred că este cazul ca PD-L-iştii arădeni să-şi facă probleme din această cauză, dar măcar ofensaţi ar trebui să se simtă. Mai ales că, după ce la referendum au obţinut rezultate excelente şi aveau tot dreptul la recunoaştere pe plan naţional, au avut parte de o ingratitudine la care nici nu ar fi visat…
Simion Todoca
Citiți principiile noastre de moderare aici!