Morala broaştei râioase

Vă veţi întreba de ce ne-ar interesa pe noi cu cine votează doamna primar. Sigur că nu ne interesează, iar dumneaei ştie prea bine. Anunţul depăşeşte însă semnificaţiile unei opţiuni individuale. Vorbim, aici, de strategia PD-L de-a crea o platformă emoţională pentru Traian Băsescu. „Portocaliii” au declanşat „operaţiunea racolare” de indivizi cunoscuţi ca activişti ai altor partide, pentru a da impresia că Traian Băsescu este susţinut de sfere mult mai largi, nu doar de membrii şi simpatizanţii PD-L.

 Se pune astfel miză pe ecoul faptului că un Simirad, la Iaşi, ori un primar de aiurea, vor induce in mentalul colectivităţilor respective ideea, că Băsescu e cel mai bun şi altul ca el nu-i. Se mizează, altfel spus, pe efectul de turmă, în care oiţele îşi ascultă păstorul şi îl urmează orbeşte. Sigur că aceşti „dezertori” nu trec linia frontului din convingere. Bunăoară, cu doamna primar din judeţul nostru m-am întâlnit în primăvară, la primăria din comună. Ştiu ce gândeşte şi că vede lucrurile taman pe dos faţă de cum ni le prezintă. Şi atunci, de ce este „făţarnică”?

  Pentru că se află între ciocan şi nicovală – respectiv, între a-şi apăra statutul de liberal şi a nu-şi putea continua investiţiile în comună, pe de o parte, şi acceptarea trădării, care îi va fi răsplătită cu bani pentru finalizarea acelor investiţii, pe de altă parte. Or, cum banii în judeţul nostru sunt dirijaţi de „portocalii”, pe cine să susţină biata femeie, dacă nu pe Băsescu! Şi pe cine să-l ridice în slăvi, dacă nu pe Băsescu! Cum ar veni, doamna primar (şi nu e un caz singular) este parte a unui şantaj politic sui generis. Onoarea, crezul său? Le jertfeşte pentru bani, pentru modernizarea comunei.

Ce se va întâmpla dacă Traian Băsescu pierde prezidenţialele şi se va forma un nou guvern, fără „portocalii”? Nu va rămâne iar fără bani de investiţii? Tot ce se poate. Atunci, probabil, doamna primar va reveni la matcă, la sânul ocrotitor al PNL – care a ajutat-o foarte mult cât a fost la guvernare. Pentru că asta e politica la noi – o broască râioasă pe care trebuie când s-o porţi în gât, când o plasezi altuia s-o molfăie.

T.M.