La fel şi cu epidemiile care au decimat omenirea.
Ciuma, tifosul exantematic, febra tifoidă,
poliomielita şi câte altele. Ne-am
considerat oarecum privilegiaţi în raport cu
civilizaţiile, cu generaţiile anterioare.
Mizam pe progesul ştiinţei, pe cuceririle
formidabile ale geneticii, care au culminat cu
descifrarea particularitaţii genelor, a genomului
etc. Oamenii de ştiinţă au ajuns să
folosească procedeul clonării, să
pregătească „fabrici de organe”,
de piese de schimb pentru oameni, iar transplanturile
au devenit o bagatelă – vorba aceea, organe
să fie, că solicitări sunt peste
măsură.
Naivitatea ne este însă tamponată
brutal şi în această
privinţă. Evident, vorbim de naivitatea
existentă la nivelul simţului comun, pentru
că oamenii de ştiinţă ştiu
prea bine că pericolele ne pândesc „la
tot colţul”, că infinite tipuri de
viruşi, în stare latentă, pot deveni
activi oricând. Iar
„redeşteptarea” poate fi
dramatică, având în vedere că
viaţa noastră s-a mondializat, că
populaţia continentelor este în
perpetuă mişcare, iar contactele sunt
numeroase şi inevitabile. A se vedea cu ce
viteză se dezvoltă pandemia de gripă
porcină. Ieri era în Mexic, astăzi
virusul e pretutindeni.
O vreme, am crezut că se exagerează cu
această formă de gripă. Iată
însă că gluma se
îngroaşă. Iar dacă îl
asculţi pe Adrian Streinu, secretar de stat la
Sănătate, te trec fiorii: „Scenariul
ăsta cu 20.000 de morţi? Este una din
variantele oficiale, dar e minim, asta e
mizilic”. După care ne
încurajează mai abitir: „Să zicem
bogdaproste dacă ne va da cineva vaccin în
perioada asta în care o să avem 5-6
săptămâni de infecţie cu
potenţial sever”. Deci, să nu
mizăm că statul s-a gândit ori se
gândeşte la noi. Scapă cine poate!
Statul, politicienii au altă treabă.
Tristan Mihuţa
Citiți principiile noastre de moderare aici!