O blasfemie de neiertat

A început să cutreiere ţara, s-o bată în lung şi-n lat, iar dacă până de curând locul preferat îi era Litoralul, acum s-a îndrăgostit brusc de Ardeal. După ce a profitat de Sfintele Paşte ca să facă o baie de mulţime la Sibiu, la sfârşitul săptămânii trecute, Traian Băsescu a descins pentru o nouă „scaldă”, de data aceasta în judeţul Bistriţa-Năsăud. Febrilitatea cu care preşedintele iese în lume vădeşte faptul că dumealui îşi caută leac împotriva primejdiei. Că o simte şi că nu o neglijează. Că se încrede în popor, dar nu omite faptul că ochii care nu se văd se uită.

Mă rog, e dreptul domniei sale su umble prin ţară cât o vrea şi pe unde o vrea. Pe banii cui umblă, cine suportă această campanie electorală mascată? Nu e treba noastră. Eventual, Parlamentul ar putea să-l întrebe şi de bani, nu doar de Constituţie. Altceva deranjează. Faptul că Traian Băsecu a început să folosească Biserica, s-o antreneze în campania electorală, s-o târască după sine. Intră în biserici, invitat, ni se spune, asistă cât asistă la slujbă, apoi ia microfonul şi ţine discursuri populiste jenente. I-o fi spus cineva că ar fi nimerit să facă şi dumnealui ceea ce face Gigi Becali, să-i fure acestuia reţeta de succes, în care ingredientul principal este religiozitate afişată cu o ostentaţie greţoasă. Altfel cum să ne exlicăm această dragoste fulgerătoare alui Traian Băsescu pentru Biserică şi Dumnezeu

Sâmbătă, la Gledin, Traian Băsescu a intrat în biserică împreună cu soţia sa Maria, cu Emil Boc (!), cu mai mulţi parlamentari PD (!!). La intrare a fost întâmpinat de primarul comunei, de un grup de copii, îmbrăcaţi în costume populare, care l-au servit cu pâine şi sare. Preşedintele a asistat la slujbă urcat pe o scenă (!) şi la un moment dat a luat mocrofonul şi a cuvântat, asigurând asistenţa că, cităm, „ori de câte ori o să am întrebări dacă sunt ceea ce aşteptaţi de la mine, o să mă întorc înapoi la popor”. (Probabil, preşedintele nostru nu şi-a pus încă întrebări de acest gen, dar n-ar fi exclus să şi le pună şi, astfel, să se întoarcă la noi ori de câte ori întrebările îl vor chinui).

Blasfemiei aceasta, de la Gledin, a fost cuprinsă şi de ridicol, în momentul în care la slujbă a apărut, cine credeţi?, chiar cel căruia Băsescu îi furase patentul – Gigi Becali! (Probabil, Becali fusese alertat de ciraci că Băsescu i-a intrat pe domeniu). Cum pentru el nu se pregătise o scenă anume, Becali a urcat şi s-a aşezat chiar pe scena de unde oficiau preoţii! El nu fusese invitat, aveau să precizeze surse bisericeşti, probabil ca să nu i se ia caimacul preşedintelui Băsescu, singurul invitat al ÎPS.Bartolomeu Anania, mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului.

Este ruşinos că Biserica Ortodoxă e târâtă în disputele politice, că politicienii se folosesc de ea, iar aceasta acceptă să fie preş electoral. Mai mult, este o blasfemie de neiertat.

D.S.