O cale de mijloc

La o prima vedere, toata lumea ar avea dreptate. Sa observam însa ca
strandul din Arad nu seamana nici pe departe cu vreun alt strand din România.
Al nostru este nu doar un strand, ci si un loc în care comertul s-a dezvoltat
vertiginos, iar aradenii s-au obisnuit sa petreaca acolo un timp de calitate.
Mai mult, majoritatea nici nu-l mai calca pentru a face baie, ci pentru a mânca
sau bea pe una dintre terase. Or, strandurile de prin alte parti contin unul
sau mai multe bazine, respectiv un chiosc de unde poti sa cumperi racoritoare
si nimic altceva. Ca atare, nu poti sa tratezi un gigant comercial cum este
strandul Neptun, ca pe oricare dintre strandurile clasice existente în
alte locuri.

Revenind, am încercat o analizare a modului (cu plata sau fara plata)
de intrare în acest spatiu. Din punctul de vedere al comerciantilor, 25.000
de lei platiti la intrarea în strand este o suma importanta pentru o familie
care mai are si vreo doi copii, chit ca pretul unui bilet pentru copii este
cu vreo zece mii de lei mai redus. Or, comerciantii considera, si pe buna dreptate,
ca în loc sa se plateasca acesti bani la poarta, mai bine sa se cheltuie
pe terasele lor. Lucru corect si deloc lipsit de importanta. Oamenii, la rândul
lor, gândesc si ei la fel. În mod evident, daca se duc în
incinta strandului seara, dupa orele 18,00, cu siguranta ca nu o fac pentru
plaja sau pentru baie, ci pentru a se simti bine la aer, consumând o racoritoare,
o bere sau orice altceva. Si atunci, pentru ce sa plateasca bilet de intrare,
daca nu au de gând sa faca baie?! Se poate interpreta, nu-i asa, ca platesc
pentru a li se acorda sansa de a… cheltui niste bani la vreun local de acolo.
Din nou, absurditatea platii unui bilet de intrare este evidenta.

În alta ordine de idei, unii (din directia municipalitatii, în
special) au observat ca, daca nu se percepe o taxa de intrare în strand
(vezi Doamne!), oamenii vor simti îndeaproape disconfortul generat de
multimea de cersetori care vor asalta mesele teraselor. Acest lucru însa
mi se pare cel mai slabut argument menit sa sustina plata unei taxe de intare
în strand. În fond, îi platim municipalitatii destul de mult
încât sa se ocupe de angajarea unor specialisti de la cele câteva
societati de protectie si paza din oras, care sa stea cu ochii pe micii cersetori;
pe care, de altfel, îi vedem si prin oras si ne deranjeaza la fel de mult
ca si în situatia în care ar face-o la strand. Gasesc, ca atare,
ca ideal ar fi, spre a fi împacata si capra, si varza, ca de dimineata
si pâna seara, pe la orele 18,00, când lumea de buna seama nu mai
merge la baie, sa se perceapa o taxa de intrare de catre municipalitate (reprezentata
de oricare dintre societatile din subordine), iar de la orele 18,00, cu riscul
prezentei cersetorilor, sa nu se mai vânda bilete deloc. Cu completarea
ca oamenii se pot adresa oricând municipalitatii pentru eradicarea acestui
fenomen în strand; chit ca o fac si în privinta cersetorilor din
intersectii sau de altundeva si… tot nu-i baga nimeni în seama. Poate
a venit însa momentul…

Cât despre vesnicele controverse dintre comerciantii din strand si municipalitate,
prezentate cu acribie în ziarul nostru, nu ne propunem sa vorbim acum.
Cele de mai sus se constituie doar într-o propunere de bun simt, menita
sa multumeasca un procent important de aradeni. Care au atât calitatea
de alegatori, cât si pe aceea de consumatori.

Eugenia Pantea