O diversiune impardonabilă

Respectiv, un preşedinte-jucător. Şi nu unul oarecare, ci jucătorul cel mai activ, cel mai tenace şi mai neastâmpărat de pe scena politică. Nu din alte motive. Cu această precizare, revin asupra unei replici a preşedintelui Traian Băsescu.

A fost făcută cu prilejul şedinţei CSM, la care a fost ales, pentru un mandat de un an, preşedintele acestei instituţii. Atunci, în intervenţia dumnealui, preşedintele Băsescu spunea că „poate” are şi dumnealui părţi bune şi părţi rele, dar că nu trebuie judecat pe acelaşi cântar cu Norica Nicolai, pe care refuză s-o accepte ca ministru al Justiţiei.

Pentru că Nicolai este numită, pe când dumnealui, preşedintele, este ales. La o primă vedere aşa este. Românii l-au ales pe Traian Băsescu în fruntea statului, fără să i se uite în „mapa profesională”. Şi nici prin dosarele de la DNA, în care este învinuit. L-au plăcut, l-au votat. Pe când Norica Nicolai trebuie să fie numită şi ca să obţină un „da” a fost puricată la sânge. Iar dumnealui, preşedintele nu este satisfăcut de ceea ce a văzut prin dosarele de cadre care o vizează pe Norica Nicolai.

Prin logica discursului său, preşedintele Traian Băsescu nu numai că se discuplă şi se disociază de propriu-i trecut, de petele sale negre, din dosarele profesionale şi de cercetare penală, ci, într-un mod cinic, face răspunzător electoratul care l-a votat şi care l-a făcut locatar temporar la Cotroceni.

Altfel spus, dacă electoratul i-a dat girul, cu toate bubele pe care le are, să fie sănătos! El, electoratul, şi-a asumat răspunderea. Pe când dumnealui, preşedintele ţării, nu este dispus să repete gestul „orb” al românilor. Dumnealui vrea să fie riguros, să măsoare competenţa şi probitatea morală a celor pe care îi numeşte în funcţie.

E drept, până acum n-a procedat în această manieră, a mai numit orbeşte, dar de acum, gata! Începe să fie extrem de sever. Cu Norica Nicolai. De ce? Pentru ce abia acum? Nu ne-o spune, însă nu e greu de ghicit: Norica Nicolai nu face parte din corul celor care-i dedică ode preşedintelui.

Mai mult, este un critic acerb al preşedintelui. În consecinţă, nu este greu de prevăzut că, odată ajunsă în fruntea Justiţiei, Norica Nicolai va fi un ministru incomod pentru preşedinte. Şi noi, în această rubrică, am opinat că la Justiţie e nevoie de un om integru.

Ceea ce deranjează în acest caz este faptul că preşedintele recurge la inaugurarea unei noi epoci, dar nu din motive de principialitate, cât din voinţa sa de răzbunare – atât pe premier, pe liberali, cât şi, direct, pe Norica Nicolai. Pe de altă parte, nu cred că Traian Băsescu a fost onest, nici elegant cu electoratul său atunci când sugera că are păcate, dar uite că românii l-au votat chiar şi aşa. Suntem în faţa unei diversiuni morale. Una impardonabilă.

Tristan Mihuţa