Mă refer, în primul rând, la Corneliu Vadim Tudor, cel care a început să strige „Hoţii!”, la aflarea veştii că PRM n-a trecut pragul electoral. Nici nu putea avea o altă reacţie, după cum îl ştim. Dacă nu s-ar fi revoltat pe tema furtului, ar fi trebuit să demisioneze, după ce în prealabil ar fi ajuns la concluzia că nu se mai bucură de credibilitate.
Spuneam că n-am avut parte de surprize „prea mari”, pentru că peste o surpriză tot am dat – scorul obţinut de PLD, care a trecut binişor peste prag. Cum să ne explicăm succesul acestui partid care nu are încă un an de la înfiinţare? O posibilă cauză ar fi faptul că liderul PLD, Theodor Stolojan se află în topul încrederii în oamenii politici. Apoi, vor fi fost destui simpatizanţi ai PNL care, între timp, s-au reorientat spre PLD. Unii analişti opinează că PLD a atras voturi şi din zona democraţilor. Nu este exclus, cum nu ar fi imposibil ca unii dintre cei care ieri erau cu Gigi Becali să se fi reorientat. Cert este că PLD a surprins.
Primele trei locuri sunt conforme cu aşteptările. Partidul Democrat, chiar dacă era înnobilat în sondaje cu 10 procente, uneori şi mai bine, decât a reuşit în final, era cotat ca şi câştigător. PSD şi PNL sunt pe aproape de procentele sondajelor anterioare. E drept, Mircea Geoană a bravat înainte de scrutin, când anticipa un procent de 30% în dreptul PSD, dar până la urmă îl vedem bucuros că n-a fost mai rău, că nu s-a clasat sub 20%, ori chiar pe locul al treilea. Oricum, PSD e cu vreo 15 procente sub cele din 2004!
Referendumul? Rezultat previzibil. Un fiasco. Poporul n-a răspuns chemării preşedintelui, iar dintre cei care au venit unii fie au votat „NU”, fie n-au votat deloc. Preşedintele Traian Băsescu are totuşi o mângâiere – prezenţa sa în campanie a fost cu folos şi pentru PD, şi pentru PLD. Poate că asta a şi vrut.
Tristan Mihuţa
Citiți principiile noastre de moderare aici!