Deşi nu mi-am propus să analizez emisiunea, o să încerc o schiţă de portret, după cum am apreciat, cu inerentă subiectivitate, prestaţiile celor de mai sus.
Primarul Gheorghe Falcă s-a dovedit acelaşi om şiret, capabil să transfere orice idee sau teamă pe terenul dumisale, ca apoi s-o „vopsească” strident şi să ne-o vândă.
Ne-a plimbat printre sofisme, mai bine zis i-a plimbat pe ceilalţi doi „politicieni” până i-a ameţit şi n-au mai fost capabili să găsească ieşirea din labirintul acelor sofisme. Tiberiu Dekany a vrut să joace cartea dublă a fermităţii şi, în acelaşi timp, a unui politician manierat, dar a lăsat impresia unui om molatic, pradă uşoară pentru „băieţii şmecheri”.
Gheorghe Falcă i-a „diluat” toate afirmaţiile care sugerau distanţarea liberalilor de „guvernarea locală” democrată – până la urmă, arădeanul înţelegând faptul că „zic ei” c-ar fi aşa şi pe dincolo, dar în spatele uşilor închise merg tot pe-o mână.
În fine, al treilea, pesedistul, mi s-a părut prea şters, prea plat pentru a nu fi fost altceva, în emisiune, decât un obiect de decor, neinspirat amplasat în cadru. În schimb, cred că trebuie apreciată prestaţia moderatorului. Lazăr Faur a surprins plăcut prin faptul că s-a dovedit un tip cu personalitate.
N-a fost nici o clipă obedient (cum, din păcate, sunt alţii, printre care şi o moderatoare mai veche a postului). Între noi, ziariştii este fapt notoriu că primarul controlează acest post local de televiziune, că „face cu nervii” când cineva îl atacă şi moderatorul nu-i taie elanul, că dă indicaţii cine să dispară, dintre realizatorii de emisiuni etc.
Poate aţi observat, bunăoară, că emisiunile lui Andrei Ando şi Flavius Ghender au dispărut din grila Info TV. Ei, cu toate aceste elemente de presiune, Lazăr Faur a avut curajul să-l ţină în frâu pe impetuosul primar, să-l determine să răspundă la întrebări care nu-i conveneau, să nu-l lase să ne obosească doar cu „placa” de-acasă.
Sperăm că nu va dispărea şi dumnealui de pe „sticlă”.
Revenind, primarul i-a aruncat nenumărate momeli viceprimarului, cum ar fi „interesul Aradului”, nevoia de „echipă”, de unde şi convingerea sa că niciodată n-o să-l vedem „certându-se” cu Dekany (nici nu ne aşteptăm!) şi, printre multe altele, că după următoarele alegeri „tot noi” vom face alianţă, adică tot democraţii şi liberalii…
Ei bine, vorba mustăciosului Valentin Stan, o să-i dăm o veste tristă lui Gh. Falcă: se prea poate să nu mai facă nimeni, niciodată vreo alianţă cu PD, după modul ireverenţios în care şi-a tratat până acum partenerii. Se prea poate ca alianţa de acum, cât de cât mascată, dintre PNL şi PSD, să se oficializeze după viitoarele alegeri. Altfel spus, s-ar putea ca PD să treacă la statutul de partid indezirabil, de „burlac” pe viaţă. S-o fi gândit Gh. Falcă la această posibilitate?
T.M.
Citiți principiile noastre de moderare aici!