Priveam șocat și revoltat la începutul anilor ‘90 imaginile cu copiii din centrele de plasament. Bolnavi, murdari, înfometați, o imagine a suferinței, era imaginea României proiectată în toată presa internațională. Conducerea și angajații acelor centre furau tot ce se putea fura, lăsându-i pe acei copii, majoritatea cu probleme psihice sau neuromotorii, să trăiască în condiții degradante, deposedându-i de orice șansă de vindecare, sau măcar de ameliorare a sănătății.

Am crezut că de vină e comunismul, un sistem care a dezumanizat. Nu mi-am putut imagina că peste mai bine de 30 de ani, într-o Românie europeană, voi vedea imagini filmate parcă în lagărele naziste. Bătrâni bolnavi zăcând prin subsoluri infecte, pe saltele îmbibate în urină și fecale, legați și bătuți, înfometați, ținuți fără apă. Sunt imagini, așa cum anunțau televiziunile, cu puternic impact emoțional. Din păcate însă, impactul este doar pentru noi, cei care nu facem parte din sistem, un sistem putred, infectat de corupție, un sistem în care statul român plătește bani grei unor persoane care ar trebui să verifice buna funcționare a acestor azile, dar care nu se mulțumesc probabil, doar cu banii, nu puțini, încasați de la stat.

La Târgu Mureș toți membrii asociației care conducea acest centru al torturii sunt angajați la stat, mai mult, președintele asociației e o femeie angajată a spitalului, iar alta este angajată a DGASPC Mureș, adică asistență socială și protecția copilului! Așa i-a protejat de i-a lăsat într-o pivniță în propriile excremente, cu sânge pe față și bolnavi de scabie, adică râie.

Acest centru a fost controlat de trei ori în ultimile două săptămâni, de trei ori au fost acolo inspectorii și au raportat că e totul bine și frumos, în trei rapoarte au mințit cu nerușinare acoperindu-și tovarășii. Chiar atât de jos ne putem coborî? Cel puțin 20 de persoane știau ce se întâmplă acolo, dar au preferat să întoarcă capul și să deschidă buzunarul. Oare persoanele astea (refuz să le zic oameni) zâmbesc când ajung acasă, știind că bunăstarea lor e clădită pe chinul unor bătrâni incapabili să strige după ajutor? Și nu doar bătrâni, era acolo o fată de 22 de ani, malnutrită, cu urme de lovituri, sânge și fecale pe corp, infectată cu scabie, o tânără pe care acum medicii se străduiesc să o salveze.

Dacă AJPIS Mureș a considerat în urmă cu două zile că poate vira bani în continuare acestei organizații, în urma controlului efectuat, mă întreb oare câte AJPIS-uri din țară au mințit la fel. Oare în câte locuri din România aceste orori sunt ascunse în continuare?

În Arad au fost închise trei cămine de bătrâni, dar Prefectura nu a dorit să le nominalizeze! Oare de ce? Au ceva de ascuns? Da, poate devenim paranoici, dar poate ar trebui reluate controalele, de această dată cu poliția, cu jandarmeria, cu oricine poate intra în forță în subsoluri, sau în alte locuri ascunse.

E o afacere bună să ai grijă de bătrâni, se câștigă bine, dar se câștigă și mai bine dacă nu ai grijă de ei, dacă îi tratezi ca pe niște deșeuri, dacă îi ți murdari, flămânzi și bolnavi. Sunt de neprivit imaginile cu oameni aruncați la gunoi, e de necrezut că așa ceva se poate întâmpla multiplicat în România și e de neacceptat, dar din păcate sunt sigur că în curând vor apărea și alte cazuri după cele de la Voluntari și Târgu Mureș.

Cel puțin 20 de persoane știau ce se întâmplă acolo, dar au preferat să întoarcă capul și să deschidă buzunarul