Oraşul

Ce facem cu el? Ca să fie mândri că sunt arădeni nu numai copiii sau nepoţii noştri. Pentru că în varianta pe termen lung, atât proiectele vechii administraţii (primele două) cât şi cel lansat de actuala, se extind până la Aradul din 2020. Există şi o firească continuitate între viziunile celor două administraţii.

Parte din proiectele la care a lucrat echipa Popa au fost duse la sfârşit de cea a lui Falcă. Unele însă au rămas tot la stadiul de proiecţii (Cetatea Aradului, un nou pod rutier peste Mureş, legătura între DN 7 Arad-Nădlac şi DN 69 Arad-Timişoara, pasarela peste Mureş). Ba chiar şi proiectul zonei metropolitane. Cu sau fără strategie oraşul a crescut şi s-a schimbat. Reţelele de retaileri au realizat că piaţa noastră are un potenţial deosebit. Aşa încât supermerketurile apar ca ciupercile. Unele chiar dezrădăcinând bucăţi din istoria Aradului. Fabricile în care au lucrat părinţii noştri fie au murit de moarte (faliment) bună fie şi-au făcut bagajele pentru a face loc unor complexe rezidenţiale.

Deja este limpede că oraşul nu-şi mai încape-n piele şi trebuie să se extindă spre comunele suburbane. Măcar pentru a rezista concurenţei dure făcute de Timişoara care, după ce a curbat autostrada, se doreşte „pol de dezvoltare economică cu peste un milion de locuitori”.

Deocamdată strategia nu-i gata. Aceasta şi datorită procedurii laborioase adoptate pentru realizarea ei dorită a fi un proces participativ. Astfel că după consultarea deja încheiată a mediului politic, economic, din sănătate, educaţie, cultură, sport, ordine publică ş.a.m.d. va urma aşa- zisa „consultare internă” urmată de 20 de consultări publice cu cetăţenii din cartierele municipului.

Poate că având o strategie general acceptată vor fi evitate deciziile strategice arbitrare luate fără consultarea cetăţenilor de administraţia oraşului, oricare ar fi ea. Am evita astfel să constatăm ca acum de exemplu că pe şoseaua de centură stai la tren ori atrăbaţi cartiere, sau că trece trenul prin curtea blocului etc.

D.S.