Un ministru plin de umor

Ministerul Sănătăţii a fost şi este o cenuşăreasă a tuturor guvernelor. Este considerat un domeniu neimportant, care nu prezintă interes pentru partidele aflate la putere. De ce? pentru că la Sănătate nu e ca la Transporturi ori la Mediu, unde se alocă bani mulţi şi e loc de învârteli. Sănătatea, de parcă oamenii acestei ţări nu merită să li se poarte de grijă, este întotdeauna la periferia preocupărilor.

Deviza reformei e performanţa

Nimeni nu poate nega faptul că breasla dascălilor este, de decenii, nedrept de umilită. Însă, la fel de adevărat este faptul că pe nimeni nu mai interesează performanţa omului de la catedră. În vremea lui Ceauşescu dascălul era încurajat să facă rabat de la exigenţă, pentru că regimul punea bază pe cantitate, nu pe calitate.

Brandul depinde de vrerea lui Zeus

Dată ca şi sigură cu ceva vreme în urmă, schimbarea numelui PD-L în Partidul Popular, la Congres, nu se va mai produce. Democrat-liberalii spun că s-a ajuns la concluzia că nu este bine să se renunţe la titulatură, ba pentru că nu ar mai fi suficient timp pentru ca numele nou să intre în conştiinţa publică, ba pentru nu ştiu ce alte motive.

Fără principii, dar mofturoşi

Albert Camus, jucându-se cu gândul, spunea undeva că singurul adevăr al acestei lumi este lipsa oricărui adevăr. Parafrazând, putem spune foarte bine că singurul principiu al politicienilor români este lipsa oricărui principiu.

Este mai mult decât o blondă

Elena Udrea nu trebuie nici subapreciată, nici luată în derâdere. Femeia aceasta ştie ce vrea, este ambiţioasă, tenace şi, nu în ultimul rând, are un dezvoltat simţ practic. Udrea nu este o femeiuşcă rătăcită prin politică.

Şi la patron lucrează oameni

Carmen Cîciu este o tânără de 34 de ani care a murit epuizată, din cauză că a muncit prea mult! Pun semnul mirării, la sfârşitul enunţului, pentru că întâmplarea nefericită este o ştire de prima pagină, într-o ţară în care se spune că mai nimeni nu se omoară cu munca.

Doborâţi de vremuri...

Lacrimile din ochii acelor oameni în toată firea, obişnuiţi cu greul vieţii, m-au făcut să mă gândesc că pierderea lor era mult mai mare.

Lacrimi spre cer

Nu cred că există un iubitor al fotbalului din oraşul nostru care să nu fi auzit măcar o dată de Mircea Cernatari. Omul care de peste trei decenii slujeşte cu devotament echipa din Aradul Nou. Fie că s-a numit, ieri, Motorul, sau, astăzi, CSU Vasile Goldiş.

Doamna Udrea oferă pildă

Traian Băsescu se află în al doilea mandat de preşedinte şi ţepele promise tot nu şi-au făcut apariţia în Piaţa Victoria.

Oraşul în care moare mândria

Sportul arădean se stinge, puţin câte puţin. Despre baschetul masculin aproape că nu se mai ştie. Am fost campionii ţării şi nu mai reprezentăm nimic.