România - poză la minut

E criză. La nivel mondial. Dacă în cele mai multe dintre ţări acesta este un motiv de îngrijorare pentru conducători, în România e un pretext ideal, nesperat chiar, pentru a aplica măsuri dure care să acopere furtul (m-am săturat să mă mai feresc de cuvinte) săvârşit în cei 20 de ani de pseudo-democraţie de către cei care au condus această ţară.

Toamna vrajbei noastre

A trecut peste noi primăvara şi n-am pus cărămidă peste cărămidă, nu s-a clădit nimic pentru ţară, pentru populaţie. Aşa a trecut şi vara, la fel va trece toamna.

Morala broaştei râioase

Un primar din judeţul nostru, femeie, membru al PNL, şi-a anunţat sprijinul pentru Traian Băsescu în campania electorală.

Băile sunt tot mai acide

„Dumneavoastră nu cred că simţiţi româneşte”, îl apostrofează o femeie. „Să trăiţi bine ca profesorii, domnule preşedinte!”, strigă o altă femeie. „Trăim bine, domnu preşedinte, a? Destul ne-ai minţit, gata!”, răbufneşte şi un bărbat.

Mai avem Parlament?

Întrebarea din titlu nu este una stupidă. Nimic de zis, parlamentari avem destui. Ne dăm seama că sunt vii şi mişcă după deconturile umflate pe care prezintă lună de lună - pentru călătorii prin ţară şi prin străinătate, pentru convorbirile telefonice şi câte altele. Ne confirmă că există şi atunci când îşi votează salariile şi pensiile speciale. Bunăoară, zilele acestea, după opt luni de stat în expectativă, parlamentarii au respins iniţiativa PD-L de amendare eliminare a pensiilor speciale de care se bucură deputaţii şi senatorii - foşti ori actuali.

Fluierat şi trimis în corzi

Preşedintele Traian Băsescu trăieşte zile dramatice. Zile pe care n-a bănuit că le va trăi şi pe care nu şi le-a dorit. Se obişnuise, în prima parte a mandatului său la Cotroceni, să fie aplaudat la tot pasul, să beneficieze de un capital de simpatie şi de încredere cât cuprindea voia dumnealui.

Avem pământ. Cum procedăm?

Punctam în treacăt, zilele trecute, pe neputinţa noastră de-a valorifica averea pe care ne-a dat-o Dumnezeu - pământul. Subiectul merită măcar un strop de zăbavă. Pentru că unii smulg pământ din mare (olandezii), alţii fac minuni cu pământuri sărace, în zone aride (Israelul, bunăoară), pe când noi, cu pământ cât cuprinde, nu ştim ce să facem cu el. Sau, mai degrabă, îl ignorăm cu dispreţ.

Umilit şi penibil

Mircea Geoană trece prin momente dificile, deloc fericite pentru visul său ambiţios de-a ajunge la Cotroceni. Dacă ne referim doar la ziua de ieri, Geoană a încasat două bobârnace zdravene. Primul, la festivitatea de la Craiova, prilejuită de lansarea primului automobil Ford fabricat în Cetatea Băniei.

Şobolanii corupţiei au ruinat ţara

Într-un an de zile, pe şoselele din ţara noastră mor mai mulţi oameni decât în confruntările din Irak şi Afganistan. Nu cred să ne mai întreacă vreo ţară, în privinţa acestei „performanţe” tragice. Cauzele atâtor tragedii nu sunt, în ultimă instanţă, nici viteza excesivă, nici neadaptarea vitezei la condiţiile de trafic, nici neatenţia, nici conducerea sub influenţa alcoolului.

Ce am pierdut, ce am câştigat

Dintre toate comentariile, după meciul cu Franţa, cel al lui Cătălin Tolontan mi se pare cel mai pertinent, jurnalistul punctând inspirat asupra deznodământului partidei: ai noştri n-au fost eroi; au fost nişte martiri. Pentru că eroii câştigă, se califică, pe când noi doar am murit frumos, demn.