Suntem prea grăbiţi sau, poate, prea preocupaţi ca să ne luăm un răgaz şi să mai privim peste umăr, în timp. Dacă am face-o, am constata că viaţa noastră s-a schimbat fundamental. Atât de mare este cotitura încât nimic nu mai este cum a fost „ieri”.
Reprezentanţii marilor centrale sindicale din România sunt extrem de nemulţumiţi de faptul că Guvernul a îndrăznit să alcătuiască proiectul de buget pe anul 2008 fără să-i consulte şi ameninţă că după 15 noiembrie vor începe ample manifestări de protest, inclusiv greve generale, dacă nu se vor găsi soluţii pentru revendicările lor.
Partidul Naţional Liberal este în pragul scufundării în oceanul dizgraţiei. „Scandalul Remeş”, acuzaţiile de corupţie care planează asupra altor miniştri şi, prin extrapolare, asupra întregului cabinet, palmele care vin de la Bruxelles, lipsa de specialişti (vezi gestul premierului de-a cere „consultaţii” de la membri ai PSD) aduc grave prejudicii imaginii PNL.
Ce se întâmplă în aceste zile în România este de domeniul fantasticului. În lupta Băsescu-PNL-PSD a fost angrenat tot arsenalul posibil (într-o republică de tip bananier, bineînţeles, nu într-o democraţie), de la servicii de informaţii, la procurori DNA.
După zile tensionate, presărate cu atacuri mai mult sau mai puţin directe, cei doi finanţatori ai UTA-ei, Nicolae Bara şi Sandu Ion, au stat la aceeaşi masă. Şi-au spus ce au avut pe suflet, au aflat ce-i desparte ori uneşte. N-au ajuns (încă) la o înţelegere, dar de comun acord au instaurat „legea tăcerii”, până la clarificarea totală a situaţiei.