Transportatorii din Franţa au creat un adevărat haos, o paralizie totală, declanşând greva generală. Revendicările lor sunt legate, ca întotdeauna, de salarii, condiţii de muncă, numărul orelor de lucru pe săptămână.
Mă îndoiesc că bugetul Franţei pe 2007 sau pe 2008 a fost alcătuit la presiunea sindicatelor, indiferent cât de puternice ar fi acestea. Mă îndoiesc că unui guvern al Franţei, indiferent de culoarea politică a partidelor aflate la guvernare, i-ar trece prin cap să modifice proiectul de buget sub presiunea unor sindicate.
Mă îndoiesc, deasemenea, că francezul care stă pe bagaje în gară, înjurând că nu a ştiut că e grevă, a doua zi va cere demisia guvernului, considerându-l vinovat de această grevă. Românul, în schimb, da. Grevele generale care se vor derula după 15 noiembrie vor fi aruncate în cârca guvernului, respectiv a liberalilor. Şi, cum peste zece zile vor urma alegerile europarlamentare, liberalii vor fi drastic sancţionaţi.
Teroarea sindicală a guvernelor din România de după 1989 a fost invariabil orchestrată politic, de către un partid sau altul. Aşa-zisul parteneriat cu sindicatele se dovedeşte un dialog al surzilor dacă liderii sindicali sunt aserviţi unei anumite grupări politice.
În funcţie de apartenenţa-subterană- la putere sau la opoziţie a liderilor, aceştia le ordonă sindicaliştilor să iasă în stradă, să facă grevă sau să stea cuminţi în banca lor. Aceasta este, de fapt, teroarea sindicală : terorizarea sindicaliştilor manevraţi politic de către liderii lor, care le cer să-i terorizeze pe alţii…
Simion Todoca
Citiți principiile noastre de moderare aici!