Pe marginea bunului simţ

Greu de spus de partea cui este adevărul şi,
la urma urmei, nici nu are prea mare
importanţă. De ce n-ar funcţiona şi
printre politicieni legea nescrisă a celui mai
„iute de mână” sau a celui mai
„iute de picior”? Ca în afaceri, ca
în sport, ca peste tot. Din acest punct de
vedere, nu cred că trebuie să ne intereseze
paternitatea sloganului.

 Sunt multe alte aspecte care ar merita
atenţia cetăţeanului.
Bunăoară, cum se pliază pe acest slogan
trăsăturile morale, maniera de a face
politică etc. ale celor doi candidaţi la
preşedinţie. Care dintre dumnealor este
îndreptăţit să-l poarte ca sceptru
şi care se raportează la respectivul slogan
precum nuca la perete. Din start, Crin Antonescu pare
avantajat să vehiculeze un slogan calat pe
invocarea bunului simţ. Pentru că nu are
în spate un mandat cincinal, care să-i
inducă vreo jenă. Nici să se
trezească, prin mulţime, cu inşi care-l
trag de mânecă şi-i arată obrazul.
Pe când Traian Băsescu este la
sfârşitul unui mandat scandalos,
presărat cu destule fapte, gesturi, atitudini care
au agresat tocmai bunul simţ.

 Preşedintele Băsescu şi
sfătuitorii săi de campanie ştiu
însă cum stau lucrurile. De aceea,
utilizarea bunului simţ e plasată în
slogan doar pentru ureche. Să-l gâdile
plăcut pe cetăţeanul alegător.
Aşa se explică faptul că, introdus
în enunţuri, acest „clinchet”
substituie adjective banale, precum
„decent”, „normal” etc.
„Vreau o Românie a bunului
simţ”, „Vreau o Românie în
care pensiile să fie de bun-simţ”,
„Vreau o Românie în care salariile
să fie de bun-simţ”, „Vreau o
Românie cu un Parlament de bun-simţ”,
„Vreau o Românie cu o Justiţie de
bun-simţ”, „Vreau o Românie cu
un sistem de educaţie de bun-simţ”,
putem citi pe site-ul www.basescu.ro.

 Adică, preşedintele vrea o
Românie normală. „Asta ne dorim
şi noi, domnule preşedinte, i-ar putea spune
românii. Şi, cum în cinci ani
n-aţi dovedit că doriţi o astfel de
Românie, nu avem niciun temei să credem
că gândiţi altfel, că v-aţi
schimbat. E cam târziu”.

Tristan Mihuţa