Concret, candidaţii democrat-liberali ar fi votaţi de 32 la sută dintre repondenţi, în timp ce social-democraţii, de 31 la sută. Aşadar, luptă foarte strânsă „la vârf”.
IMAS vine cu un alt sondaj, realizat acum câteva zile. Potrivit rezultatelor sale, democrat-liberalii ar fi preferaţi de 37 la sută dintre alegători, faţă de 30 la sută PSD şi 19 procente PNL. Rezultatele sondajului IMAS sunt însă reprezentative pentru întregul electorat, adică de circa 18 milioane de potenţiali alegători. De aceea, IMAS a recurs şi la o analiză făcută strict pe electoratul care s-ar prezenta la vot. După acest criteriu, situaţia se răstoarnă: PSD trece pe locul întâi, cu 32 de procente, PD-L este cotat cu 30 de procente, PNL cu 21 la sută, iar UDMR ar trece cu puţin de pragul electoral.
Ce ne pot spune cele două sondaje? Înainte de toate, este de observat ascensiunea PSD. În urmă cu numai o lună, un sondajul INSOMAR cota PD-L cu 39 de procente, în timp ce PSD deţinea doar 25 de procente. Cum poate fi explicat saltul social-democraţilor în opţiunile electoratului? Probabil, prin iniţiativele sale în vederea majorării pensiilor, prin presiunea pe care au pus-o asupra Guvernului Tăriceanu de a devansa cu trei luni punerea în aplicare a celei de a doua etape de creştere a pensiilor. Însă, nu trebuie omis nici faptul că tot PSD a fost cel care a purtat steagul şi pentru cei din învăţământ, cerând majorarea salariilor acestora cu 50 la sută.
Am mai putea susţine cele două posibile explicaţii ale creşterii cotei PSD şi cu poziţia faţă de scandalul iscat în jurul refuzului guvernului de a aplica imediat majorarea retribuţiilor în învăţământ. PSD nu s-a autoinflamat mai mult decât se cuvenea, n-a recurs la spectacolul greţos prestat de democrat-liberali. Bunăoară, mi se pare mai chibzuită şi mai eficientă „desfiinţarea” imediată, în Parlament, a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului, privind suspendarea Legii majorării salariilor bugetarilor din învăţământ, decât o moţiune de cenzură care nu rezolvă problema, ci doar contribuie la spectacolul electoral al celor din PD-L. Altfel spus, în locul isteriei gratuite, românii preferă cumpătarea care aduce eficienţă.
O altă explicaţie a ascensiunii PSD o poate oferi chiar căderea PD-L. Cum am văzut din sondajul IMAS, mulţi dintre simpatizanţii „partidului prezidenţial”, circa şapte la sută, nu au de gând să se prezinte la urne. De ce? Probabil că au destule motive, a căror cauză rezidă în prestaţia liderilor PD-L sau chiar a preşedintelui Traian Băsescu. Este însă clar şi elecvent faptul că le-au scăzut entuziasmul şi motivaţia.
Ultimele sondaje explică perfect agitaţia democrat-liberalilor, care au luat ţara la pas, printre alegători, oferindu-le speranţe, dar şi de-ale gurii. Pericolul ratării ideii de a forma ei viitorul guvern este tot atât de palpabil pe cât este recesiunea economică ajunsă printre noi.
Tristan Mihuta
Citiți principiile noastre de moderare aici!