Plăcerea românului de-a se amăgi

Din 1990 încoace, în goana lor după voturi, politicienii au amăgit electoratul cu promisiuni în care ei înşişi nu credeau. Or, eşti minţit o dată, de două ori, de trei, dar vine o zi în care nu mai eşti dispus să fii luat de prost.

Cele mai vizibile mesaje mincinoase, demagogice au fost ale candidaţilor la preşedinţie. Fiecare a încercat să-l zăpăcească pe alegător cu promisiuni de prosperitate, cu răsturnări spectaculoase în viaţa acestuia. Trec peste faptul că într-o Românie cu o economie ruinată, prin anii ’90-’92, erau imposibil de-a înfăptui măcar 10-20 la sută din promisiunile amăgitoare. Şi mai nocivă pentru intoxicarea electoratului era, şi este, pretenţia candidatului la preşedinţie că poate face şi că de el depinde ca promisiunile să devină fapt împlinit.

Toţi ştim că un preşedinte nu are „armele” necesare pentru a fi factor decisiv, determinant în vreun segment al vieţii publice, sociale, economice. La fel de bine ştiu şi dumnealor candidaţii. Şi totuşi, spectacolul se repetă la fiecare ciclu electoral. De ce? Pentru că, de fapt, românul nici nu este preocupat de mesajul în sine. El îşi alege candidatul după aparenţe, după impresia pe care acesta i-a făcut-o – prin impresie înţelegând o percepţie, o acceptare de suprafaţă şi niciodată o concluzie născută din frământarea datelor în gând. Aşa că, dacă suntem amăgiţi de clasa politică, de preşedinţii noştri este şi din cauză că noi înşine ne amăgim văzând în ei ceea ce nu sunt.

Vor spune unii – şi chiar am auzit asemenea consideraţii – că şi în America ori aiurea se promite mult şi se face puţin. De acord, dar acolo puţinul acela contează enorm. Apoi, la americani chiar se discută pe programe sociale, pe când la noi curg râuri de vorbe goale. O să exemplific, culegând nişte afirmaţii din campania de acum, chiar dacă ea este pentru un referendum, nu pentru alegeri. Zice Traian Băsescu: „Dacă vă veţi mobiliza şi veţi spune NU la referendumul din 19 mai, forţa voastră va declanşa o nouă revoluţie. Una pe care nimeni nu va mai putea să v-o fure…” Etc. Frumoase cuvinte, nu? Dar cu cine şi cu ce mijloace va conduce Traian Băsescu această „nouă revoluţie”?

Să fim serioşi! Încă de a doua zi, din 20 mai, se va relua circul neelectoral, cel de toate zilele. Încă de duminică dimineaţa, Traian Băsescu se va trezi singur şi neputincios, iar promisiunile de acum vor rămâne o poveste frumoasă. Încă o poveste frumoasă.
T.M.