Ploaie de stele

Fermi, duri, aidoma unor inşi care se ştiu curaţi, care se consideră chiar victime ale răpusului regim şi care au întreaga autoritate morală să combată, să acuze, să pună spirt pe rană şi să-i arunce în focul iadului pe cei compromişi, pentru că au avut neruşinarea să sprijine regimul comunist. S-a întâmplat însă, ca în atâtea alte rânduri, ca unul dintre vajnicii combatanţi să fie arătat cu degetul chiar de a doua zi.

E vorba despre Andrei Pleşu, despre care scriitorul Mihai Pelin – care a avut acces la arhivele Securităţii şi le-a studiat ani de zile – spune că ar fi colaborat cu un ofiţer de Securitate. Pe scurt, pentru cine nu cunoaşte povestea, Pleşu a făcut parte din grupul sau din aşa-zisa mişcare „Meditaţia Transcendentală”. Când Elena Ceauşescu a suspectat mişcarea ca fiind, dacă nu periculoasă, măcar nocivă pentru principiile eticii şi echităţii socialiste, aceasta a fost interzisă, iar membrii ei au fost împrăştiaţi care încotro, unii fiind chiar daţi afară din partid.

A fost şi cazul lui Andrei Pleşu, care a fost dat afară de la Institutul de Istoria Artei, dar şi din PCR. După mărturiile lui Mihai Pelin, există scrisori trimise de Andrei Pleşu lui Nicolae Ceauşescu, prin care acesta cerea să fie iertat şi reabilitat. Ca să-l convingă pe dictator, Andrei Pleşu aducea drept argument forte faptul că el, Pleşu, i-ar fi spus tot ce se întâmplă în cazul „Meditaţiei Transcendentale” locotenentului colonel de Securitate Vasile Mălureanu!

Dacă într-adevăr s-a întâmplat aşa – iar Mihai Pelin ne trimite la un document existent, ba, dacă am înţeles bine, sunt mai multe scrisori ale lui Pleşu către Cabinetul 1 -, atunci s-a mai prăbuşit un mit. Aidoma Monei Muscă, Andrei Pleşu apare în ochii românilor ca unul care nu este ceea ce vrea să pară că este.

Câtă vreme dădea informaţii regulate acelui lt. col. Măhureanu, câtă vreme se căciulea în faţa lui Ceauşescu şi îşi arăta adeziunea la „cauză”, fidelitatea de regim prin faptul că informa Securitatea „cu tot ce se întâmpla”, Andrei Pleşu este demn de întreaga compasiune a românilor. Nu-l acuzăm, nu-l judecăm, dar putem deplânge faptul că a mai căzut un mit. Că suntem martorii unei neplăcute ploi de stele.

Tristan Mihuţa