Reproduc din memorie: „Ce vreţi, suntem, aici, la porţile Orientului, unde totul este luat cu lejeritate”, în original „Que voulez-vous, nous sommes ici aux portes de l’Orient, on tout est pris a la legere”. Sper că am reprodus cât decât exact.
Ei bine, nu ne-am schimbat deloc în cei o sută şi ceva de ani. Nici la fire, nici la atitudine. Avem aceeaşi neseriozitate în abordarea problemelor, fie ele de importanţă majoră, fie ele minore.
Scena politică musteşte de discursuri demegogice şi de fapte care, cu tot dramatismul lor, stârnesc ilaritate. Sigur, nu ne miră disponibilitatea spre hilar, din moment ce firea românului îl „ajută” să facă haz de necaz. Din aceeaşi lejeritate, ce poate fi asimilată derâderii, cameleoni, histrioni, hoţi, şmecheri inculţi, agramaţi ajung să fie acceptaţi ca simpatici, ca populari, ca „de-ai noştri” şi să ocupe funcţii dintre cele mai importante în stat, în administraţie.
Fie că e vorba de politică, fie de domenii precum învăţământul, sănătatea, administraţia etc., neseriozitatea noastră este întotdeauna la ea acasă. Până şi aici în Ardeal, unde seriozitatea era o trăsătură de caracter definitorie, nimic nu mai e cum a fost. Melanjul cu Orientul a otrăvit şi caracterul ardeleanului.
Nu este comod să constaţi că Raymond Poincaré ne-a pus o etichetă şi noi nu ne învrednicim s-o schimbăm. Dar asta e! Se pare că năravul din fire, într-adevăr, n-are lecuire.
Tristan Mihuţa
Citiți principiile noastre de moderare aici!