Doi arădeni, soț și soție, plecați de aproximativ 10 ani și-au lăsat în urma o viață și au luat-o de la capăt la vârstă când părinții lor se gândeau să se pensioneze. Au plecat în Italia, la Verona, și și-au reînceput a doua viață, la 50 de ani. De aproximativ o lună trăiesc însă într-un alt oraș, un oraș gol, „fantomă”.

„Nu credeam să ajungem să trăim și așa. Am trecut prin comunism, am văzut începutul democrației din România, pot spune că am fost oarecum o generație de «încercare», dar sentimentele pe care le avem acum nu le-am mai întâlnit. Trăim la Verona, un oraș plin de turiști, un oraș aglomerat și foarte «viu». Cum s-a schimbat întreg orașul în doar câteva săptămâni este de necrezut. Străzile au început să fie tot mai goale, e drept că în primele zile nu prea se luau în serios avertizările. Chiar în prima luni după ce s-a decretat stare de urgență sau zonă roșie în Lombardia, magazinele au rămas goale. Nu mai văzusem așa ceva. Apoi au venit alte schimbări, s-au scos rânduri de rafturi din magazine pentru a permite oamenilor să stea cât mai distanțați și în cele din urmă s-a impus un număr maxim de cumpărători în magazin. Ne-am adaptat. Nu mergem decât unu dintre noi la cumpărături, întrucât și dacă am merge amândoi nu sunt lăsate două persoane la un coș. Cu fiecare zi în care numărul morților era tot mai mare și oamenii au început să fie tot mai atenți la regulile impuse. Soția lucrează ca îngrijitoare la o familie de italieni. Astăzi are nevoie de certificat special pentru a putea merge la serviciu. Îl are mereu la ea și deși merge au autobuzul, în ultima săptămână a fost mai mult singură. Când ieși pe stradă și vezi că totul e închis, magazinele au oboanele trase, nici măcar zumzetul motocicletelor și scuterelor nu se mai aude. La parterul blocului unde locuim este o librărie, e închisă. Întuneric. Liniște. Cafeneaua din cartier, e fără lumină. Totul pare pustiu, părăsit, izolat. În ultimele zile sunt tot mai multe mașini de poliție care se plimbă pe străzi și se anunță la megafoane să rămânem în case. Încercăm să ne continuăm viața cât de normal putem, dar dincolo de orice știre sau statistică, rămâne sentimenul unei solitudini generale. Izolarea și liniștea apăsătoare îți dau un sentimentul că trăiești într-o altă lume.

Avem prieteni care lucrează în depozitele de fructe și legume. În cazul lor se muncește mult mai mult acum. Magazinele sunt, încă, destul de bine aprovizionate, și chiar dacă într-o zi se termină un stoc din anumite produse, a doua zi le poți găsi din nou. Panica de a rămâne fără alimente a trecut, a rămas în schimb panica virusului. Deși în Verona nu avem situația din Milano, valurile dramei din Lombardia se resimt în toate regiunile. Așteptăm de la o zi la alta să aflăm noile reglementări, care au schimbat viața unui popor jovial, vesel și extrem de sociabil. Încercăm să ne păstrăm rutina zilnică și mergem înainte”, povește arădeanul.