A agăţat mânuşile-n cui, devreme, la 26 ani, ruşinat să se prezinte, ca dascăl de sport, în faţa elevilor cu ochii tumefiaţi de la pumnii încasaţi în „careul magic”. Şi-aduce aminte că boxa pentru un grătar sau o pereche de tenişi.
Surprinzător, spune că n-ar mai urca în ring, dacă ar fi să o ia, din nou, de la început. Prea l-au dezamăgit unii, pe care i-a luat de „mucoşi”, pentru a-i face oameni, iar astăzi, îi întoarce spatele. Cea mai mare dezamăgire a sa rămâne faptul că nu i s-a organizat o retragere festivă la nici unul din cluburile arădene pentru care a scris o bucăţică de istorie.
Noroc cu Florian Barna, omul care s-a gândit să-i ofere prof. Enculescu retragerea după care a tânjit. Lacrimile din colţul ochilor, cupa şi aplauzele vor rămâne veşnic în sufletul unui om devotat total nobilei arte …
Daniel Scridon
Citiți principiile noastre de moderare aici!