Întâlnirea, cică, are loc în contextul procesului de pregătire a reuniunii informale a Consiliului European de la Bratislava, din 16 septembrie a.c., care va avea ca subiect de dezbatere viitorul Uniunii Europene în noul cadru creat după referendumul din Regatul Unit al Marii Britanii.

Dacă România ar conta măcar cât un grăunte de muştar la luarea deciziilor, Iohannis ar fi fost invitat, alături de ceilalţi şefi de stat ai Europei, la adevărata reuniune pregătitoare, desfăşurată cu ceva timp în urmă. Nu a fost invitat, neinteresând pe cineva părerea României. În schimb, a fost chemat acum de către fuhrer, pentru ca acesta să-i scrie pe bileţel ce are şi ce nu are voie să spună la Consiliul European.

Nu doar pentru aceasta, ci, mai ales, să prezinte care este „starea naţiunii” în perspectiva alegerilor parlamentare. Pentru că, din păcate, în privinţa realizării unui Guvern PNL-PSD aceasta începe să fie îngrijorătoare şi trebuie musai făcut ceva. Nu cred că Iohannis va primi mustrări pentru că foloseşte la maximum binomul SRI-DNA pentru scăderea PSD şi distrugerea ALDE, ci, dimpotrivă, asigurări că poate să apese pedala de acceleraţie până la podea, pentru că nimeni nu-l va lua la rost. Inculparea şi, dacă este nevoie, arestarea lui Tăriceanu este ordin de zi pe unitate. Un „amănunt” pe care nu trebuie să-l scăpăm din vedere este acela că Iohannis a fost chemat la raport în ajunul numirii viitorului preşedinte al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Dacă, Doamne, Fereşte, va fi numit unul care nu este total loial binomului, un „colaborator” cum a fost Livia Stanciu, s-ar putea ca unele dintre lucrăturile politice ale binomului să dea greş. Ceea ce nu e deloc bine.

Revenind, s-ar putea ca fuhrerul să fi constatat că, dacă partidul lui Bogdan Diaconu, încurajat şi sprijinit de Ponta, ar putea să fure de la PSD atâta electorat cât să-l aducă aproape la egalitate cu PSD, ar putea deveni un pericol mortal. Un partid naţionalist puternic în Parlamentul României, care să tune şi să fulgere împotriva umilirii României şi a ciuntirii suveranităţii sale s-ar potrivi ca nuca-n perete în planurile lui Merkel vizavi de România. Care, nu-i aşa, trebuie să rămână la periferia Europei, aşa cum a promis Iohannis. Iar pentru ca promisiunea să fie respectată, trebuie neapărat să aibă Guvernul şi Parlamentul său, indiferent de mijloacele folosite.