Şi n-ar fi drept. „Scânteia” lor a
(re)aprins „focul dragostei” pentru UTA,
într-un moment în care, mulţi dintre
suporteri se consolaseră deja cu gândul:
sfârşit de drum.
Chiar şi fără potenţa
financiară necesară continuării
competiţiei la un asemenea nivel, Vaczi, Cura,
Biro, Domide şi ceilalţi utişti din
aşa numita „celulă de
criză”, au părticica lor de glorie
în acest succes, al reînvierii Campioanei
Provinciei. S-au înhămat la o muncă
grea, „înarmaţi” doar cu iubire,
pasiune, bune intenţii şi speranţa unui
altfel de „mâine”. Impresionant
şi gestul lor, de a demisiona din fruntea
clubului, pentru a face loc oamenilor impuşi de
cel care dă banul. Fără a pune
întrebări şi condiţii. Dovadă
a faptului că, pentru ei, UTA a fost, este
şi va fi mereu un diamant ce nu-şi va pierde
strălucirea niciodată.
D.S.
Citiți principiile noastre de moderare aici!