Nimic surprinzător, toată lumea ştia că aşa se va întâmpla. Nu sunt decât vreo şase luni de când Băsescu declara sus şi tare că actualul guvern e cel mai bun, din 1989 încoace.
Cum însă începuse războiul cu Tăriceanu, a venit cu precizarea că aprecierea nu-l include şi pe premier. Ce s-a schimbat în acest guvern de a devenit brusc mediocru, neperformant? Oamenii sunt aceiaşi. Au plecat doar vicepremierii George Copos şi Gheorghe Pogea, iar la Transporturi a venit dinamicul Radu Berceanu în locul unui „melc”, Gheorghe Dobre. Deci, văzut prin prisma „serviciului personal-cadre”, cabinetul e tot acelaşi care fusese cel mai grozav. Pe de altă parte, dacă e să ne luăm după oamenii cu minte de la Bruxelles, cabinetul lui Tăriceanu lucrează bine, a întrecut cabinetul bulgar, a recuperat, ne-a adus în pragul Uniunii şi ne-a pus în situaţia de a ne dichisi, de a ne pieptăna şi spraya înainte de a spune tuturor „Hello!”. Deci? Să fi devenit Traian Băsescu, brusc şi instantaneu, mai sever decât în iarnă (că iarna nu-i ca vara) şi mai riguros, mai pretenţios decât cei de la Bruxelles? Să fim serioşi! Bun-prost, guvernul e acelaşi, cum Băsescu şi Tăriceanu sunt tot aceiaşi. Nu s-au schimbat decât ambiţiile lui Traian Băsescu – dacă în ianuarie ţinta erau Adrian Năstase şi PSD, acum „pata” preşedintelui s-a mutat pe Călin Popescu Tăriceanu şi PNL.
E o adevărată nebunie ceea ce se întâmplă la vârful ţării, dar nebunia asta interesează doar în mică măsură românul de rând, pe cel care nu e nici analist, nici comentator, nici parlamentar sau politician, nici măcar patron. Luni, probabil, tot românul era cu gândul la „nenorocitul” care a umflat cele 147 de miliarde de lei, de la Loto. Milioane de români îşi imaginaseră ce-ar face ei cu atâta bănet, cum s-ar duce a doua zi la serviciu, aidoma lefegiului Lefter Popescu, cum i-ar râde şefului în nas, cum i-ar spune toate cele care acum nu i le poate spune din grijă pentru locul de muncă, prost plătit, dar loc de muncă.
Ei bine, din mulţimea milioanelor de români, Dumnezeu ori Satana, încă nu se ştie, şi-a pus ochii pe un singur ins şi i-a umplut, i-a tapetat casa cu bancnote de un milion şi încă i-au mai rămas omului doi saci de bancnote. La asta cugetă românul simplu, la lipsurile şi la nevoile sale, nu la sfada palatelor, nu la cum l-a făcut praf Băsescu pe Tăriceanu şi cum i-a dat acesta cu tifla, lipsind de la genocidul verbal. Românul nostru regretă că n-a luat el potul de la Loto şi caută alte ocazii de a-şi ancora speranţa în apele zădărniciei.
Tristan Mihuţa
Citiți principiile noastre de moderare aici!