Cum partida de fotbal a fost televizată, nu ştiu ce-aş mai putea adăuga. În schimb, poate că s-ar găsi cineva interesat de cum arată, filtrată prin propria-mi subiectivitate, această ţară. Nu este un „tărâm” întins. Are ceva peste 20.000 de kilometri pătraţi. Şi o populaţie de două milioane şi un pic de locuitori.
Dintotdeauna am avut impresia că pentru o ţară, ca să fie bogată sau măcar să asigure o viaţă mulţumitoare celor care o locuiesc, suprafaţa este un amănunt lipsit de importanţă.
Statele Unite se întind pe o suprafaţă imensă, dar Japonia, Olanda, Norvegia, Anglia sau, din nou la întâmplare, regatul Monaco ocupă suprafeţe mult mai mici, fără ca populaţia să le fie mai puţin mulţumită de ţara în care trăieşte. Revin. Văzută din goana maşinii, Slovenia ţi se arată, de cum ai intrat în ea, ca o combinaţie fericită între o grădină de flori şi locuinţe cochete, construite cu bun-gust.
Gazonul din faţa fiecărei case, tuns obligatoriu scurt, florile de la balcon, senzaţia de culoare sănătoasă pe care o reflectă, arată că oamenii aceia sunt preocupaţi de cartea lor de vizită, că între ei există o competiţie, cum nu se poate mai frumoasă, care vine din orgoliul şi sentimentul de onorabilitate ale fiecăruia.
Ca să ajungi la o atare raportare la viaţă, obligatoriu trebuie să ai o anume educaţie, dar mai ales o anume mentalitate. Văzuţi de aproape, slovenii sunt oameni amabili, şi atenţi cu turiştii. În magazine, la hotel, pe terasele din oraş, toţi vorbesc engleza sau germana.
Trăiesc, deja, cum ar veni, în Europa de mâine, unde limba engleză va fi mijlocul cel mai comun de comunicare. Ce mi-a plăcut la ei a fost grija pentru detaliu, indiferent de activitatea în care erau implicaţi. Nu întâmplător, desigur, Slovenia este singura ţară din cele 12 nou aderate la UE care a reuşit să facă din euro monedă naţională. Nu poţi să nu te gândeşti, în asemenea împrejurări, la ţara ta. Suntem departe de această ţară mică. Să ne plângem soarta? Nicidecum.
În urma noastră creşte şi se afirmă o generaţie care, în mod sigur, va recupera diferenţele, prin salturi enorme. Bine ar fi însă ca diferenţele de azi să ne fie suport motivaţional pentru graba de-a recupera din handicap. Şi nu doar faţă de Slovenia, se înţelege. Pentru aceasta, ideal ar fi ca tot mai mulţi români, de toate vârstele, să cutreiere Europa. De ce? Ca să înţeleagă mai bine ce trebuie să aştepte de la viaţă şi, mai ales, cât trebuie să-i dea.
Tristan Mihuta
Citiți principiile noastre de moderare aici!