UDMR s-a lăsat şi ea cu greu convinsă de necesitatea uninominalului. Dar, la urma urmei, care partid s-a înghesuit în vreo luptă pentru ca românii să voteze oameni şi nu liste? Niciunul, chit că au declamat, ani de zile, nevoia de schimbare.
Răspunsul la întrebarea de mai sus este simplu. Uninominalul este proba de foc prin care se determină forţa politică şi sănătatea morală a unui partid. Prin el, prin votul uninominal, se verifică dacă, dincolo de statistică, dincolo de „cantitatea” de membri de partid pretinsă, partidul are şi oameni de calitate, capabili să stârnească aprecierea, încrederea electoratului. Pentru că una este ca alegătorului să i se pună în faţă o listă şi cu totul altceva este ca el să aibe de ales direct între unul sau altul. Lista este voalul abstract care ascunde elemente deloc de neglijat, pe când uninominalul ne pune în faţa concretului.
În consecinţă, introducerea votului uninominal va obliga partidele să scoată la bătaie tot ce au ele mai bun. Dacă au! Cine a pus accent pe calitatea şi onorabilitatea oamenilor va câştiga în faţa celor care nu au ştiut ori nu au putut să înregimenteze politicieni respectabili – deja verificaţi şi valorizaţi în bătălia politică.
Votul uninominal va zduncina poziţia actuală, în Parlament, a multor partide. Pe unele le va scoate chiar din scenă şi, poate, din culisele politicii. Va intra în funcţie sita cu „ochiuri” mici şi dese, pe care cetăţeanul o va folosi ca pe un mijloc de a elibera scena politică de persoane neserioase, de incapabili, de inşi care n-au alt gând decât cel al parvenirii. Nu se va face o igienizare totală, politică şi morală, de la primul exerciţiu de vot uninominal, dar frica de cetăţean va determina partidele să recurgă ele însele la această igienizare. Mai mult, le va impune să reconsidere electoratul, să se teamă de el şi să-l respecte.
Aşa ar trebui să fie şi credem că aşa se va şi întâmpla, în ciuda originalităţii stranii de care noi, românii, ne-am dovedit adesea capabili.
Citiți principiile noastre de moderare aici!