Una dintre cele mai importante funcții pe care o are fierul în organism este producerea de hemoglobină și mioglobină (o formă de hemoglobină care se găsește în țesutul muscular) și oxigenarea globulelor roșii din sânge. Hemoglobina, localizată în hematii (globulele roșii), leagă oxigenul și îl transportă de la plămâni și apoi, prin intermediul sângelui, la țesuturi. Mioglobina, care se găsește în mușchi, se combină cu oxigenul și îl depozitează pentru a fi utilizat la nevoie. Fierul este un mineral care contribuie la dezvoltarea sistemului nervos, susține funcția normală a sistemului imunitar, este esențial pentru multe enzime și este important în creștere.

Carența de fier este provocată, cel mai des, de un aport redus de fier. Cu toate acestea poate proveni din sângerări intestinale, dintr-o dietă bogată în fosfor, dintr-o digestie proastă, din boli de lungă durată, din ulcer, din antiacide luate vreme îndelungată, din consum excesiv de cafea sau de ceai. La menstruație, femeile pot pierde fier, mai ales dacă au perioadă lungă și intensă. În unele cazuri, un deficit de vitamina B6 sau de vitamina B12 poate sta la baza anemiei. Vegetarienii sunt susceptibili de carență de fier și ar fi indicat să își facă periodic analize de sânge.

Simptomele carenței de fier includ anemie, amețeli, oboseală, păr casant, tulburări digestive, oase fragile, cădere a părului, inflamații ale țesutului gurii, unghii concave sau striate, nervozitate, paloare și reacții mentale încetinite.

Pentru că fierul este stocat în organism, cantitățile prea mari de fier pot provoca neplăceri. Un exces de fier în țesuturi și în organe duce la producerea de radicali liberi și crește nevoia de vitamina E. Creșterea cantității de fier în țesuturi este asociată cu o boală rară, cunoscută sub numele de hemocromatoză, un dezachilibru ereditar al metabolizării fierului, care apare mai ales la bărbați, dar și la femeile aflate la post menopauză și care determină o absorbție excesivă a fierului atât din alimentație, cât și din suplimente, ducând la o pigmentare a pielii de culoarea bronzului, la artrită, ciroză hepatică, diabet și boli de inimă.

Alimentele se împart în surse de fier hem (doar din surse animale) și surse non-hem (vegetale). Alimentele cu fier hem au fier într-o formă mai ușor de absorbit de corp. Fierul se găsește în ouă, pește, ficat, carne de vită și de pasăre, legume, cereale integrale și cereale îmbogățite. Alte surse alimentare, cu cantități mai mici de fier, includ migdalele, avocado, sfecla, melasa, curmalele, drojdia de bere, algele roșii, orezul, perele, prunele uscate, soia, tărâțele de grâu, semințele de susan. Ierburile care conțin fier includ lucerna, rădăcina de brusture, piperul de Cayenne, mușețelul, lemnul dulce, urzica, pătrunjelul, menta, trifoiul roșu. Pentru absorbția fierului trebuie să existe suficient acid clorhidric în stomac. Cuprul, manganul, molibdenul, vitamina A și vitamina B-complex sunt necesare și ele pentru o absorbție completă a fierului. Vitamina C crește absorbția fierului cu până la 30%.

Fierul se găsește în ouă, pește, ficat, carne de vită și de pasăre, legume, cereale integrale