Mineralele și oligoelementele din organismul uman sunt substanțe anorganice, cu funcții fiziologice, care trebuie aduse prin alimentație. Constituenți esențiali ai vieții, mineralele se clasifică în două categorii din punct de vedere al cantității necesare în organism: macroelemente – necesare într-o cantitate mai mare de 100mg/zi: sodiul, potasiul, calciul, magneziul, fosforul, sulful și clorul și microelemente – necesare în cantități mai mici de 15mg/zi: fier, iod, cupru, zinc, mangan, seleniu, crom, cobalt, fluor. În rândurile de mai jos vom puncta importanța principalelor macrominerale.

1.Sodiul reprezintă 2% din mineralele din organism, funcțiile principale fiind de a menține ehilibrul hidric, echilibrul acido-bazic, activitatea neuro-musculară. Într-o dietă uzuală, 20-25% din aportul zilnic de sodiu este adus de sare, iar 75-80% de alimente, mai ales de cele procesate și preparate. Deoarece, în ultimele decenii, bolile cardiovasculare au o incidență tot mai mare și ionul de sodiu este legat de hipertensiunea arterială, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) sugerează reducerea aportului de sodiu la mai puțin 2g/zi (5g sare). Excesul de sodiu se manifestă prin retenția de apă, probleme renale, creșterea tensiunii arteriale. Alimentele cu un conținut ridicat de sodiu sunt mezelurile, conservele, laptele, carnea, pâinea. Alimentele cu un conținut scăzut și foarte scăzut de sodiu sunt legumele, fructele, uleiurile, derivatele din cereale.

2.Potasiul reglează presiunea osmotică, asigură echilibrul acido-bazic, funcționarea miocardului, mărește excreția sodiului și a apei din organism. Numeroase cercetări și-au îndreptat atenția spre rolul pe care îl joacă potasiul în apariția tensiunii arteriale (TA), constatându-se că, o dietă bogată în potasiu, are un efect de scădere a TA. Condițiile stresante, fumatul, alcoolul, cafeaua sau malnutriția măresc cantitatea necesară de potasiu. Fructele uscate, cartofii, bananele, peștele, fructele de mare, orezul brun, leguminoasele, strugurii, ciupercile, spanacul, dar și produsele din carne și lactatele, conțin potasiu.

3.Calciul este mineralul prezent în cantitatea cea mai mare în organism, reprezentând 40% din conținutul total în minerale și 2-4% din greutatea corporală. Intră în componența țesutului osos, fiind necesar pentru normalizarea proceselor de oxidare la nivelul sistemului nervos și de contracție a mușchilor, activează unii hormoni, participă la procesul de coagulare a sângelui. Absorbția calciului are loc la nivelul intestinului subțire și se produce în prezența vitaminei D, proteinelor, acidului citric și lactozei. Procesul de absorbție este îngreunat de acidul fitic, acizii grași și acidul oxalic. Dacă hipercalcemia se întâlnește mai rar, hipocalcemia este mai răspândită. Deficitul de calciu se întâlnește la copii (determinând rahitismul, tulburări de creștere și carii dentare), la bătrâni sau femeile aflate la menopauză determinând osteoporoza sau osteomalacia. Laptele și brânzeturile sunt bogate în calciu, însă, de menționat este că, din cantitatea de calciu conținută în lapte, se absorb circa 20%. Alimente bogate în calciu, cu o absorbție de peste 50% sunt vegetalele (varză, broccoli, pătrunjelul), stridii, somon, conserve de pește (pești mici, conservați cu oase), nuci, gălbenușul de ou, semințele de susan.

4.Magneziul are numeroase roluri în organism, fiind implicat în peste 300 de reacții metabolice. Este, printre altele, cofactor enzimatic, asigură structura de rezistență a oaselor (alături de calciu și de fosfor) și a dinților (alături de calciu și flor), intervine în contractilitatea miocardului, este implicat în transmiterea impulsului nervos, are efect antioxidant, scade tensiunea arterială, reduce riscul de diabet zaharat. În ultimii ani i se recunoaște un rol deosebit în buna funcționare a sistemului nervos. Cerealele integrale, leguminoasele (mazărea și fasolea boabe), legumele cu frunze verzi, semințele de floarea-soarelui, oleaginoasele (caju și migdale) sunt surse de magneziu.