Criteriile de diagnostic pentru sindromul metabolic sunt reprezentate de: obezitatea abdominală (circumferința taliei mai mare de 80 cm pentru femei și 94 cm pentru bărbați), glicemie crescută pe nemâncate (peste 100mg/dl), trigliceride mărite (peste 150mg/dl), hipertensiune arterială (peste 130/85mmHg), HDL colesterol scăzut (sub 50 mg/dl la femei și sub 40mg/dl la bărbați). Persoanele la care se manifestă cel puțin trei dintre acești factori sunt diagnosticate cu sindrom metabolic, ce mai poartă și numele de „sindromul rezistenței la insulină”, „sindromul X” sau „sindromul X metabolic”. În general, o persoană care suferă de sindrom metabolic are un risc de două până la zece ori mai mare de a se îmbolnăvi de inimă și un risc de cinci ori mai mare de a face diabet, comparativ cu o persoană neafectată de sindromul metabolic.

La aparția sindromului metabolic contribuie, ca factori de risc, predispoziția genetică, antecedentele familiale, obezitatea, rezistența la insulină, vârsta, exesul de calorii și lipsa mișcării, stresul sau inflamația cronică. Dacă predispoziția genetică nu poate fi influențată, este indicată schimbarea stilului de viață pentru reducerea prevalenței sindromului metabolic, iar aici intră dieta și activitatea fizică. Alimentele procesate din dieta zilnică oferă, pe lângă un număr mare de calorii, și antinutrienți, care, la un moment dat, vor duce la dezechilibrul metabolic. În schimb, o dietă care aisgură un aport echilibrat de nutrienți, prin grăsimi sănătoase, proteine de calitate, fructe, legume, alimentele bogate în antioxidanți, polifenoli și fibre poate fi o soluție eficientă pentru menținerea stării de sănătate. Adoptarea unui regim alimentar sănătos, scăderea în greutate și evitarea sedentarismului, duc la ameliorarea manifestărilor sindromului metabolic, scăzând riscurile acestuia.

Sindromul metabolic nu este o boală în sine, ci o tulburare a metabolismului energetic, fiind definit drept o afecțiune legată de obezitate și de insulinorezistență