Când spunem zahăr, acolo ne duce gândul. Ce vreau să subliniez este prezența zahărului în diverse alimente, fără ca noi să ne dăm seama. Îl regăsim în pâine, în șunca din comerț, în mâncarea de fasole boabe cu sos de roșii la conservă, în cereale, produse de patiserie, dulciuri etc. Zahărul se prezintă sub diverse denumiri: îndulcitor pe bază de porumb, sirop de porumb, dextroză, sirop de porumb cu conținut ridicat de fructoză, lactoză, fructoză, maltoză, miere, zaharoză, melasă, zahăr bun, zahăr brut, maltodextrină, malț din orz. Indiferent de forma de prezentare, are același rezultat: afectarea echilibrului zahărului din sânge și consecințe nefavorabile asupra greutății corporale, a nivelului de energie și a funcționării creierului.

Dacă zahărul consumat sub forma dulciurilor, a prăjiturilor, a băuturilor dulci se absoarbe foarte repede, „inundând”, practic, organismul cu o cantitate mare de glucoză și declanșând o secreție de insulină, care va duce, apoi, la hipoglicemie, zahărul din fructe, fiind legat de fibre, se absoarbe mai încet, fără să ducă la o creștere marcantă a glicemiei. Sub forma zahărului rafinat consumăm fără să ne dăm seama cantități mari de zahăr: un pahar de băutură dulce conține 10 lingurițe de zahăr, o felie de tort are 10-12 lingurițe, un iaurt mic cu fructe 3-4 lingurițe. În schimb, pentru a consuma 100 g de zahăr sub formă naturală, ar trebui să mâncăm un kilogram de mere, o cantitate apreciabilă, pe care, clar, nu o vom mânca.

Impactul zahărului în organism:

• Are o acțiune acidifiantă, din metabolizarea lui rezultând produși acizi care, pentru a fi neutralizați, solicită organismul să extragă calciul din oase și dinți. Prin urmare, zahărul favorizează osteoporoza și slăbirea danturii;

• Furnizează calorii goale, de care nu avem nevoie, fără să conțină vitamine, minerale, fibre sau substanțe fitochimice, în schimb spoliază organismul de vitamine și minerale;

• Scade capacitatea leucocitelor de a ucide microbii. La o glicemie normală, între 70 și 100 mg/dl, celulele sistemului imunitar sunt foarte active, odată cu creșterea glicemiei, leucocitele își modifică forma, devenind mai leneșe și reacționând mai încet față de agenții patogeni;

• Consumarea în exces a zahărului determină depozitarea acestuia în ficat sub formă de glicogen. Din moment ce capacitatea ficatului este limitată, o doză zilnică de zahăr rafinat determină în scurt timp ficatul să își depășească abilitatea de a depozita zahăr și glicogenul în exces se întoarce în sânge sub forma acizilor grași. Aceștia sunt transportați în organism și depozitați sub formă de grăsime;

• Zahărul acționează ca și stupefiantele, declanșând în creier eliberarea unor substanțe numite opioide, care creează senzația de plăcere. Zonele din creier care se activează atunci când o persoană își dorește ceva dulce sunt aceleași care se activează în cazul dependenților, când aceștia au nevoie de drog.

Pentru a consuma 100 g de zahăr sub formă naturală, ar trebui să mâncăm un kilogram de mere, o cantitate apreciabilă, pe care, clar, nu o vom mânca”