1. Vitaminele. Se împart în două categorii: vitamine liposolubile (solubile în grăsimi) și hidrosolubile (solubile în apă), ambele indispensabile funcționării corecte a organismului. Vitaminele liposolubile, din care fac parte vitaminele A, D, E, și K se absorb în sânge, fiind stocate la nivelul ficatului, motiv pentru care o supradoză poate produce toxicitate în organism.

2. Vitamina A. Forma activă a acestei vitamine este retinolul, iar precursorul beta-carotenul, acesta fiind transformat în retinol la nivelul intestinului subțire. Vitamina A este esențială pentru buna funcționare a mucoaselor pielii, în dezvoltarea celulară și embrionară, menține sănătatea ochilor și combate radicalii liberi, care determină îmbătrânirea. Carența de vitamina A se manifestă prin probleme ale conjunctivitei, probleme de vedere pe timp de noapte sau la lumină de intensitate redusă, deshidratare, boli de piele (acnee). Excesul de vitamina A poate fi toxic pentru organism, mai ales la vârste fragede; pot apărea dureri abdominale, creșterea în dimensiune a ficatului, mâcărimi și erupții la nivelul pielii. De asemenea, pielea se poate colora în portocaliu, culoarea fiind trecătoare.

Cele mai bogate surse de vitamina A sunt: ficatul și organele de animale, uleiul din ficat de pește, gălbenușul de ou, morcovul, dovleacul, cartoful dulce, spanacul, broccoli, sparanghelul, papaya. Sursele animale au o cantitate mai mare de vitamina A, cu o biodisponibilitate mai mare.

3. Vitamina D. Este cunoscută drept „vitamina soarelui”, fiind considerată atât o vitamină, cât și un hormon. Termenul de vitamina D se referă la forme diferite ale acestei vitamine, două dintre ele fiind importante pentru organism: vitamina D2 realizată de plante și D3, produsă în mod natural de organism în urma expunerii la lumina soarelui. Este implicată în absorbția calciului și a fosforului, având un rol important în menținerea funcției musculare și întărirea sistemului imunitar. La copii, deficitul de vitamina D duce la rahitism, în timp ce la adulți se manisfestă prin demineralizarea matricei osoase (osteomalacia). Pe lângă expunerea la soare, această vitamină poate fi asimilată din uleiul din ficat de pește, peștii și fructele de mare, produse lactate, ouă, ficat și uleiurile vegetale presate la rece.

4. Vitamina E. Numită și tocoferol, această vitamină este un antioxidant puternic prevenind deteriorarea celulelor și țesuturilor, previne formarea radicalilor liberi responsabili de degradarea celulară, scade riscul bolilor cardiace, menține funcționarea normală a sistemului reproducător. În cazul hipervitaminozei (exces de vitamina E) se produc tulburări digestive și cefalee, pe când hipovitaminoza (carența de vitamina E) influențează starea globulelor roșii și distrugerea fibrelor nervoase. Sursele alimentare sunt uleiurile vegetale presate la rece, legumele cu frunze verzi, algele verzi, fructele oleaginoase (nuci, migdale, caju, alune de pădure), semințe și avocado.

5. Vitamina K. Este implicată în procesul coagulării sângelui, în formarea oaselor și buna funcționare a rinichilor. Formele naturale ale vitaminei sunt K1 și K2, forma K3 fiind cea sintetică. Surse naturale de vitamina K1 sunt spanacul, salata, conopida, varza, broccoli, kiwi, pătrunjel, urzica, ovăzul, morcovii. Carența este regăsită mai des în rândul persoanelor cu boli hepatice, intestinale, boala celiacă, boala Crohn.