PSD ameninţă Guvernul Tăriceanu cu moţiuni, când simple, când de cenzură, dar o face mai mult pentru imagine, nicidecum pentru a-i provoca înlăturarea. În fapt, social-democraţii se tem de alegeri anticipate ca de foc.
Şi asta, pentru că partidul este în cădere sub „mâna” lui Mircea Geoană, un lider fără carismă şi fără să demonstreze că are orizont politic. Prin urmare, vrând-nevrând, trebuie să poarte pe umeri acest Guvern. Şi dacă tot îl poartă, de ce să nu-i ceară şi plată, nu?
Pe de altă parte, PNL nu poate guverna, în condiţiile date, decât cu sprijinul PSD, căruia se vede constrâns să-i facă fel de fel de concesii. Aşa s-au născut trocurile la care asistăm în prezent. Mă refer la plasarea pesedistului Alexandru Sassu în poziţia de aspirant la funcţia de preşedinte-director general al Televiziunii Române, la ambiţia PSD de-a pune mâna şi pe şefia Consiliului Naţional al Audiovizualului, la conlucrarea în Parlament a grupurilor PNL-PSD, la atâtea altele.
Cui foloseşte suita de trocuri pesedisto-liberale? Pe termen scurt, lui Tăriceanu şi susţinătorilor săi, că să rămână la guvernare. Preţul este însă enorm. Practic, liberalii se descalifică prin concesiile pe care le fac şi pierd electorat cu fiecare zi ce trece.
Un profit de moment scot şi social-democraţii, în sensul că scapă de anticipate, ocupă funcţii, impun măsuri populiste (cum ar fi majorarea pensiilor). Vor pierde însă mâine, pentru că rolul unui partid de opoziţie este să ţină puterea din scurt, s-o monitorizeze, să-i exploateze slăbiciunile prin atacuri publice, în nici un caz să stea cu ea sub plapumă, crezând că lumea este şi oarbă, şi proastă.
Cine este mai imoral în această relaţie de trocuri? Şi social-democraţii, şi liberalii – dar parcă îndeosebi liberalii. De ce? Pentru că deturnează sensul şi rostul guvernării. Normal ar fi să nu pună în prim-plan dorinţa de-a sta la guvernare cu orice preţ, ci să guverneze cu responsabilitate, numai şi numai în interesul bunului mers al treburilor în economie, în plan social larg.
Dacă ţine la ţară, un guvern – îndeosebi într-o etapă cum e cea pe care o parcurgem noi – adoptă măsuri optime, fie şi cu riscul de-a devenit nepopular, pentru că, odată, electoratul va înţelege că a procedat bine şi răsplata i se va întoarce.
Sintetizând, PNL şi PSD sunt acum aidoma celor ce-şi taie venele şi se sting lent, dacă nu va interveni cineva sau ceva ca să le curme trecerea spre uitare.
Tristan Mihuţa
Citiți principiile noastre de moderare aici!