Acum, dezbaterea se roteşte în jurul formării noului guvern, al premierului care este ori ar fi trebuit să fie desemnat. Şi, dată fiind lipsa de orizont în rezolvarea chestiunii, chestiunea va fi frământată cu pasiune şi înverşunare, săptămâni bune.
Cum s-a putut constata în ultimele trei zile, lupta pentru premier şi guvern stârneşte şi electoratul, nu doar clasa politică. Presa este cucerită şi ea de acest subiect. Absolut explicabil: ne aflăm în faţa unui subiect „viu”, mult mai interesant decât o teoretizare a aşa-zisei reformări a statului, despre care se tot vorbeşte, în vreme ce autoritatea statului este într-o tot mai acută disoluţie. Dezbaterea fiind vie, pasională, aproape fiecare cetăţean, cât de cât informat, are deja o opţiune. Iar dacă s-a poziţionat opţional, inevitabil se află de partea unuia sau altuia dintre candidaţii la preşedinţie.
Cine câştigă, cine pierde voturi în această confruntare? Majoritatea electoratului este încântată de „soluţia Johannis” ca premier. În această majoritate intră electoratul PSD, PNL, PC, UDMR şi al minorităţilor reprezentate în parlament. Cred însă că acestui segment din electorat i s-a alăturat şi o bună parte din zona cetăţenilor „neafiliaţi”. Am în vedere pe cei indecişi, ca să nu spun dezinteresaţi. Mai mult, această „ceartă a universaliilor”, sui generis, ar putea să-i aţâţe şi să-i determine, pe acei indecişi, să meargă şi ei la vot, pe 22 noiembrie. Se creează astfel un adevărat „bloc emoţional” potrivnic actualului preşedinte Traian Băsescu. O alianţă a electoratului opozabilă acestuia, a cărei forţă ar putea să-l zdrobească în turul al doilea.
Sigur, până în 6 decembrie, ziua în care vom hotărî cine va prelua mandatul de preşedinte, mai sunt şapte săptămâni. Timp suficient pentru mutări surprinzătoare din partea candidaţilor. Iar pentru manevre greşite, timp arhisuficient. Deocamdată, să convenim că „jucătorul” Traian Băsescu este surprins în ofsaid.
T.M.
Citiți principiile noastre de moderare aici!