Fetele de la FCC Baschet UAV Arad au avut parte, marți seara, de o vizită importantă, conducerea de la sponsorul privat care se regăsește și în numele echipei a mers la antrenament.

„Am avut parte la antrenamentul din această seară de o vizită importantă. Conducerea de la FCC Environment CEE Group a venit să le vadă pe fetele noastre la lucru. Florian Pop, directorul general FCC Environment Romania, a intrat în cursă și a câștigat provocarea lui Miky Panait, marcând de la mijlocul terenului. Lucie Zumrová, Head of Group Communication and Marketing, a ținut să o cunoască pe noua noastră antrenoare, Tatiana Gallova, făcând schimb de impresii. În „delegație” au mai fost Hossein Kharazian – Head of Group Strategy and Development FCC Environment CEE Group, care și-a încercat și el norocul la coș, Andrei Popescu – Director Național Vânzări și Cristina Dehelean – Responsabil Comunicare si Marketing România”, anunța clubul.

Lucie Zumrová, şefa de comunicare și marketing de la principalul sponsor privat al echipei arădene, a fost la rândul său baschetbalistă în prima ligă din Cehia și a venit la Arad chiar la începutul colaborării dintre FCC Environment și ICIM Arad, jucând și la un Streetball. Cehoaica de 1,84 metri a jucat pe pozițiile 4 și 5. Ne-a vorbit despre trecerea sa de la schi la pasiunea pentru baschet, carieră și echipa Aradului. Continuă să fie activă în diferite sporturi și participă în continuare la competițiile de Maxibasketball (veterani).

JURNAL ARĂDEAN: Cum a început pasiunea pentru baschet?

LUCIE ZUMROVA: Am început sportul în copilărie, datorită părinților mei. Am început să schiez cu tata, când aveam 3 ani. Pe la 5-6 ani am fost la primul concurs de schi. Dar am crescut tot mai înaltă, și cum mama a jucat baschet când a fost tânără, pe la 8 ani m-au dus la primul antrenament la baschet. Mi-a plăcut din primul moment, a fost distractiv pentru mine. Timp de 5 ani am încercat să fac ambele sporturi, schi alpin (coborâre) și baschet. Pe la 13-14 ani a trebuit să iau o decizie, pentru că era o misiune imposibilă să fac ambele sporturi, la care sezoanele se suprapuneau. Baschetul a fost câștigător. Poate decizia a fost influențată și de deteriorarea rezultatelor la schi. S-a dovedit că vederea mea la distanță se întrăutățea și nu era foarte sigur să văd porțile în ultimul moment. Și la baschet acest handicap nu conta atât de mult.

JA: Cum a fost cariera de jucătoare?

LZ: Ca să fiu cinstită, nu am avut niciodată atât de mult succes ca alte jucătoare. Nu am jucat niciodată pentru echipa națională. Am jucat în campionatele de juniori și am jucat câțiva ani și în prima ligă cehă. Iubesc sportul și a fost parte din viața mea tot timpul, dar nu a fost niciodată o prioritate. Mi-a fost indus de părinți că prioritar este să ai o educație bună și să ai o slujbă bună. Am încercat să le combin, dar dacă vrei să faci sport la un nivel foarte înalt trebuie să îi acorzi mult mai mult timp decât puteam eu să o fac. Am realizat după 2 sezoane în prima ligă că poate mă voi concentra mai mult pe carieră. Nu a fost finalul carierei mele sub panou. Am continuat să joc în liga secundă din Cehia pentru mulți ani. Am terminat cariera activă acum 8-10 ani, jucând într-o competiție din Cehia, de nivel scăzut, în ultimul an. Baschetul este un sport frumos în care îți poți face prieteni pentru toată viața. Poți întâlni oameni minunați și am prieteni peste tot în lume.

Pot spune că am avut două cariere în baschet, prima a fost cea de care am vorbit. A doua a început când m-am întâlnit cu o prietenă din Havířov (un oraș aproape de Ostrava) cu care am jucat la Brno în urmă cu mulți ani. Ea mi-a oferit să merg să joc Maxibasketball cu ea și echipa ei la Campionatul Mondial din Praga (2009). Cu această echipă am început să participăm la competițiile de Maxibasketball, Europene și Mondiale. Am avut destul succes. Am câștigat argintul la Campionatul Mondial de la Praga în 2009, aur la Campionatul European Campionatele Europene de la Ostrava (2014) și Poreč (2016) și bronz la Campionatul European din Kaunas (2012). Participarea la aceste turnee mi-a adus multă distracție și multe prietenii. Pot să le recomand tuturor care sunt într-o condiție fizică bună să facă sport cât sănătatea le permite.

JA: Cine au fost și sunt jucători favoriți?

LZ: Întotdeauna mi-au plăcut jucătorii din NBA, cu marile Michael Jordan și Scottie Pippen. Poate mi-a plăcut mai mult Scottie Pippen decât Michael Jordan. Acum îi urmăresc mai mult pe jucătorii cehi, unii dintre ei sunt chiar buni, chiar dacă ultimele rezultate ale naționalei Cehiei nu au fost chiar cele mai bune. Dar Tomas Satoransky, care a jucat câțiva ani la Barcelona, este un star important. Și îmi place Luka Doncic, din Slovenia.

JA: Cum ați ajuns de pe teren în birou?

LZ: După ce am terminat universitatea am început să muncesc deja. Atunci mi-am rupt ligamentul încrucișat la genunchi, așa că a fost o pauză în „prima” carieră baschetbalistică. M-am concentrat pe muncă, în acea vreme la compania Trade Fairs Brno. Deși am continuat să joc baschet chiar dacă am avut un ligament rupt. Nu a fost complicat. Iubesc sportul și nu mă pot vedea fără mișcare, corpul meu simte la fel, îmi spune că trebuie să fac exerciții. Este o pasiune.

JA: Cum este FCC Environment și ce planuri aveți pentru viitor?

LZ: Îmi place să parte din FCC Group. Sunt aici de 16 ani și sunt foarte fericită. Îmi place acest mediu internațional. Managementul deșeurilor și serviciile pentru cetățeni sunt servicii esențiale pentru societate. Ar trebui să înțelegem asta și oamenii ar trebui să îi respecte pe colegii noștri care colectează deșeurile și fac această treabă murdară, este pentru noi toți. Suntem „Servicii pentru Viitor”, ne gândim la viitor, încercăm să oferim servicii cât mai bune posibil pentru locuitori și companii.

JA: Cum a fost revenirea la Arad?

LZ: Vorbeam cu colegii despre ultima dată când am venit. Știți, sunt responsabilă de marketing și comunicare la nivel de grup și suntem în 7 țări. Fac tot ce pot să fiu în contact cu colegii mei din țări. Ne întâlnim de două ori pe an și încerc să vizitez țările cât de des posibil. Am fost la Arad acum 2 ani, dar atunci n-am vizitat echipa de baschet. Cred că ultima dată am întâlnit echipa în 2016-2017, chiar la început. Îmi amintesc prima conferință de presă, la biroul primarului.

În 2018 am fost la primul streetball, am participat activ. Am jucat în echipa „Old school” cu doamne care au jucat în prima ligă și acolo. A fost ultima dată când am întâlnit echipa, care s-a schimbat între timp. Marcel, Brankica și prof. Moraru sunt în continuare acolo, mă bucur să văd aceleași fețe aici, este frumos să le întâlnesc pe fete. Urez echipei tot ce este mai bun pentru acest sezon. Am avut oportunitatea să vorbesc și cu antrenoarea (Tatiana Gallova) și sunt convinsă că va face tot posibilul să obțină cele mai bune rezultate.

JA: Cum vedeți toți acești ani de colaborare?

LZ: Am fost încântată când colegii au venit cu ideea să susținem echipa de baschet, pentru că baschetul este pasiunea mea de mulți ani. A fost o idee minunată pentru că susținem o echipă din regiunea în care oferim serviciile și putem să aducem ceva în regiune, să atragem oamenii, să aducem niște emoții și poate să atragem generațiile tinere să practice baschetul, să aibă aceeași pasiune pe care o avem noi.

JA: Ce sfaturi ați da echipei?

LZ: Să joace tare, dar corect. Să nu se dea niciodată bătute și să se bucure de meci. Nu îmi plac interviurile după meciuri și competiții când jurnaliștii întreabă sportivii cum a fost? Și răspunsul este mi-a plăcut. Prin asta înțeleg să dai tot ce ai putut în acel moment și să simți asta. Atunci poți fi încrezător și să crești puțin. Fiți încrezătoare, încercați să dați ce aveți mai bun în voi. Vă urez cele mai bune rezultate și succes. Sunt sigură că le puteți obține.

JA: Veți veni la meciurile echipei noastre?

LZ: Mi-ar face plăcere. Nu sunt o persoană care să promită lucruri. Sper să vă pot surprinde, sezonul este lung. Poate nu până la finalul anului, dar poate în 2026.