Pe 15 decembrie 1989, timișorenii se adunau în jurul Bisericii Reformate din Piața Maria pentru a-și arăta solidaritatea cu pastorul Laszlo Tokes, care urma a fi evacuat, după ce a fost acuzat că a dat un interviu critic la adresa liderului comunist al țării, Nicolae Ceaușescu.

Puterea exemplului

A doua zi, însă, pe 16 decembrie, piața a devenit neîncăpătoare pentru numărul tot mai mare de timișoreni care, luând exemplu de la concetățenii lor, ieșeau în stradă. În jurul orei 16, manifestanții blochează traficul tramvaielor și încep să plece în marș către căminele studențești, sediul Partidului Comunist Român și către Catedrala Mitropolitană. În ziua următoare, pe 17 decembrie, aveau să se audă și primele focuri de armă, având loc lupte între civili și militari.

„Revoluția de la Timișoara”

Acesta a fost începutul a ceea ce a rămas în istorie ca „Revoluția de la Timișoara”. Pe 21 decembrie, Revoluția „s-a mutat” și la București, demonstranții adunându-se atunci în apropierea Hotelului Intercontinental din capitală, unde au ridicat o baricadă în fața dispozitivului de intervenție. Ulterior, toate marile orașe ale țării s-au alăturat Revoluției.

Martirii Aradului

La Arad, Revoluția a început în seara zilei de 20 decembrie 1989, arădenii fiind primii care s-au alăturat protestului Timișoarei, orașul nostru urmând a fi al doilea oraș liber de comunist, după orașul vecin. Arădenii au fost pașnici, iar protestele din orașul de pe Mureș puteau să se încheie fără victime, însă noaptea începând cu noaptea de 22 spre 23 decembrie, aici au murit 19 oameni, iar alții 38 au fost răniți. Alți patru arădeni au murit în alte orașe ale țării.
FOTO: Eugen Rogojan

In memoriam

Martirii Aradului aveau între 18 și 42 de ani, iar în memoria lor s-au ridicat, în fața Palatului Administrativ, două monumente memoriale, dar și un obelisc închinat celor care s-au jertfit pe altarul libertății. În țară, datele oficiale atestă faptul că s-au înregistrat în timpul Revoluției 1104 morți și 3321 de răniți.