Jurnal Arădean: Cum ați început cu actoria? Știu că părinții nu prea erau de acord…
Alexandru Arșinel: Nu erau de acord din cauza firii mele mai aventuriere, de Gavroche, năbădăios dar asta nu însemna că sarcina pe care o aveam de când m-am născut nu era să ajung ceva, să fac ceva ce îmi place…
Jurnal Arădean: Dar asta v-ați dorit întotdeauna? Știți că fiecare copil se visează ceva…
Alexandru Arșinel: Să fiu actor? Niciodată. A fost o întâmplare. Fac parte din generația copiilor care s-au jucat prin tranșee, care au scăpat din refugiu și din cel de-al Doilea Război Mondial în timpul secetei, foametei. A fost o perioadă foarte grea dupa 1944 când ne-am reîntors din refugiu și atunci visele noastre erau extrem de limitate. Nici nu știu dacă aveam vise legate de ce aș vrea să fac. Eram, însă, fermecat de preotul din sat care îl prepara pe fratele meu la limba franceză și care venea mereu la noi acasă. Era frumos, părintele Iosif, n-am să uit niciodată. Datorită lui, după ce am învățat să citesc, prima carte pe care am citit-o a fost Biblia. Era, de fapt, singura carte pe care o aveam, care ne rămăsese. În acel moment eram hotărât că vreau să fiu preot. Asta a fost un timp după care, invidiindu-l pe tata care era CFR – ist și se plimba peste tot cu trenul, vroiam să fiu ca el. Totul s-a schimbat după ce ne-am mutat la Iași, la Dolhasca. Acolo visele mi s-au risipit pentru că am dat de oraș, de blocuri înalte, de doxuri… am început să citesc cărți de aventuri, ceea ce găseam pe atunci. Nu visam la nimic în afară de cravata de pionier. Era o mândrie să fii pionier, să îl ai pe Stalin pe perete. Am terminat șapte clase primare apoi am făcut o școală tehnică, am dat la construcții unde n-am intrat și – ca să nu stau degeaba acasă – am ajuns, printr-o întâmplare, figurant la Teatrul Național din Iași. Atunci mi-am dat seama că pentru teatru nu ai nevoie de matematică, fizică și alte științe exacte. Așa am dat la Institut și am intrat. Am terminat în 1962, promoția mea a înființat secția română la Teatrul din Târgu Mureș și, după doi ani, am venit la Ploiești la Teatrul Tănase unde, anul viitor, fac 50 de ani.
Jurnal Arădean: Și aveți deja peste 30 de ani cu Stela Popescu…
Alexandru Arșinel: Da, anul viitor facem 35 de ani de când jucăm împreună. Este o mare bucurie, o fericire să joc cu Stela. Am simțit că e bine pentru mine, pentru Stela, pentru public și pentru gen să continuăm. Am avut și marele noroc să jucăm pe textele unui mare om, un Caragiale ale revistei românești, Puiu Maximilian. Și așa, iată că am supraviețuit și astăzi suntem la Arad.
Jurnal Arădean: Ați scris și o carte…
Alexandru Arșinel: Da, o carte de amintiri. ”Alexandru Arșinel. De la Dolhasca… pe Calea Victoriei”. Este drumul meu străbătut în cei 50 și ceva de când mă mișc în zona asta. A fost un drum foarte greu pe care l-am parcurs uneori în genunchi, după cum spuneam și în carte, dar am reușit.
Jurnal Arădean: Aveți vreun moment care v-a marcat? Un moment emoționant…
Alexandru Arșinel: Au fost multe momente dar cred că cel mai emoționant moment din viașa mea, din drumul meu în această meserie s-a petrecut într-o dimineață la ora 6.30, când m-am întors de la București, după examenul de admitere și n-am reușit să îi spun mamei mele, pe care am trezit-o, că am reușit. Am început să plâng. Ea s-a sculat din pat și mi-a zis ”Nu-i nimic, ai să reușești la anul” și, atunci, printre hohotele de plâns, abia am reușit să îi spun că, de fapt, reușisem. Îi eliberam și pe ei de o mare grijă, pentru că eu eram o grijă, o problemă și îmi începeam odiseea în lumea teatrului.
Jurnal Arădean: Sunteți și directorul Teatrului de Revistă… Cum sunt tinerii actori?
Alexandru Arșinel: Da, de 15 ani sunt directorul primului Teatru de Revistă din România. În ceea ce privește tinerii actori pot spune că sunt foarte talentați și, tocmai de aceea, am făcut un serial care se difuzează pe TVR 2 sâmbătă seara, la 21.30. Avem un calup de șase scenete în fiecare sâmbătă.
Jurnal Arădean: Teatru, muzică și film… Care vă place cel mai mult?
Alexandru Arșinel: Teatrul, în primul rând, pentru că ai un contact direct cu spectatorii, primești răsplata în secunda următoare sau nu o primești dar, bineînțeles, îmi place și filmul, televiziunea, radioul… Am jucat foarte mult teatru radiofonic. Imi place, de asemenea, foarte mult să cânt, este una din marile mele pasiuni, marile mele bucurii.
Jurnal Arădean: Un rol care v-a plăcut foarte mult sau unul pe care nu ați apucat să îl jucați…
Alexandru Arșinel: Nu vreau să mânii pe Dumnezeu, am jucat de toate iar genul de revistă e un gen care te obligă să faci de toate.. de la dramă, comedie, muzică, dans. Am avut satisfacții profesionale deosebite de-a lungul anilor, nu mă pot plânge.
Jurnal Arădean: Un gând pentru public
Alexandru Arșinel: Îi iubesc pe toți pentru că ne iubesc și ne-au dat satisfacția acestei meserii.
Alexandru Arsinel: ”Am strabatut un drum greu sa ajung aici, uneori in genunchi…”
Citiți principiile noastre de moderare aici!