Copiii sunt un subiect sensibil, iar alocația este fără doar și poate un subiect care îi „arde” pe părinți la buzunar. Chiar dacă bănuții nu sunt mulți, acei 84 de lei – suma pe care o primesc copiii între 2 și 18 ani, le poate asigura o bucată de pâine sau o cană de ceai multora dintre cei care trăiesc la limita sărăciei. Punctul vulnerabil al părinților îl cunosc și politicienii care încearcă prin așa-zise proiecte și inițiative să își mai atragă o parte din simpatia electoratului. Deși putem spune că în proporție de 99% inițiativele prin care se propune majorarea cu până la 100% a alocațiilor sunt făcute doar de dragul de a mai ieși în fața electoratului, iată că politicienii marșează în continuare pe această idee.

Și în acest an, la deschiderea unei noi sesiuni parlamentare, un deputat a venit cu ideea de a se majora alocațiile. Nimic de condamnat, chiar lăudabilă inițiativa, doar că Robert Sighiartău, secretar general PNL, propune ca alocațiile de 200 de lei acordate copiilor cu vârste între 0-2 ani să fie majorate la 300 lei, iar pentru ceilalți majorarea să fie de 80%, ajungându-se la o alocație de 150 lei. Liberalul a evidențiat, din nou, dacă mai era cazul, că România e pe ultimul loc în Uniune în ceea ce privește cuantumul alocației și că sumele acordate acum sunt departe de a fi suficiente. Inițiativa lui Sighiartău este semnată și de colegul de partid, Dumitru Mihăilescu, dar cel mai probabil cei doi parlamentari vor asista la respingerea în Camera Deputaților a inițiativei lor.

Nu e prima dată când se aduce în dezbatere publică problema alocațiilor. Periodic se discută despre acest mare neajuns pentru părinți. La sfârșitul anul trecut, oficiali din Partidul Social Democrat declarau că, în mod cert, se vor majora alocațiile. Când și cu cât, nu s-a mai precizat, iar pe forumurile dedicate părinților întrebările abundă. Din păcate răspunsuri clare nu primesc.

Bonuri în loc de bani

Desigur, parlamentarii nu duc lipsă de idei. Astfel că, la finele sesiunii din vară, deputatul PSD Silviu Macovei a inițiat un proiect legislativ care prevede ca alocațiile copiilor să fie date în bonuri speciale, care să le permită părinților să cumpere doar anumite produse. Astfel, alocația s-ar transforma oarecum în bonuri de masă, deputatul motivând că uneori părinții folosesc banii din alocații pentru vicii. Un proiect care are șanse minime de reușită, fiind puțin probabil ca parlamentarii să îi lase pe părinți și fără bruma de bani care o primesc cu titlul de alocație.

„Altceva” în programul de guvernare

În urmă cu un an, atunci când PNL a propus din nou majorarea alocațiilor, parlamentarii PSD-ALDE au votat împotrivă invocând programul de guvernare. „S-a respins proiectul, pentru că noi avem altceva în programul de guvernare, şi o să vedeţi ce pregătim. Vedeţi programul de guvernare”, spunea Lia Olguța Vasilescu. În iunie 2017, PSD modifica Programul de Guvernare și promitea că „familiile vor fi încurajate să aibă şi să crească cât mai mulți copii prin acordarea a 1.600 – 1.800 lei/an pentru fiecare copil. Aceşti bani vor fi daţi doar pentru copiii care au cel mult 10% absenţe nemotivate. Încurajăm astfel creșterea nivelului de educație al tinerilor și totodată reducerea abandonului școlar în rândul celor care astăzi, în principal, din motive financiare, se află în această situație”. Mai mult, există și un proiect de lege aprobat, tot din 2017, care confirmă majorarea alocației la 100 euro, dar – deși ar fi trebuit să intre în vigoare de la 1 ianuarie 2018 – încă este… în așteptare.

Ultima majorare, în 2015

În 2015 s-a decis ca alocația acordată copiilor cu vârstă între 2 și 18 ani să fie dublată de la 42 de lei la 84 de lei. Deși majorarea nu a fost una de neglijat, suma de 84 de lei nu acoperă decât o foarte mică parte din nevoile unui copil. Spre exemplu, un părinte ar trebui să împartă cei 84 de lei pentru mâncare – o sticlă de lapte este în medie 5 lei, un iaurt 2 lei, iar câteva felii de salam între 4 și 8 lei. Cu un minim cheltuit de 10 lei zilnic pentru mâncarea copilului, alocația nu acoperă decât puțin mai mult de o săptămână dintr-o lună. Dacă e să ne referim la transportul în comun – un abonament cu preț întreg este 90 de lei, elevii având posibilitatea să ceară restituirea a 50% din sumă. Chiar și în acest caz alocația este insuficientă pentru că restituirea vine doar după luni bune. Nu mai vorbim de haine, rechizite sau alte nevoi.