Domnule preşedinte Nicolae Ioţcu, v-aţi implicat şi anul acesta în organizarea Teatrului de Vară, cel mai important eveniment cultural arădean al acestei perioade estivale. Ce v-a determinat să reluaţi iniţiativa, după ediţia de anul trecut?
NICOLAE IOŢCU. Înainte de toate, vă mulţumesc pentru faptul că îmi atribuiţi un rol important în organizarea Teatrului de Vară. Trebuie să vă spun, însă, că marele merit aparţine Centrului Cultural Judeţean, care a prezentat un proiect ambiţios şi viabil. Am avut discuţii cu doamna Ana Maria Dragoş, directoarea Centrului, şi cu colaboratorii ei, şi am decis că ediţia de anul acesta o facem mai amplă, mai densă decât cea de anul trecut. Am învăţat din experienţa debutului şi, aşa cum au putut constata arădenii, am reuşit să corectăm unele neajunsuri organizatorice. Mă refer, în primul rând, la găsirea unei soluţii pentru situaţiile în care afară plouă şi spectacolele erau periclitate. În calitatea pe care o am, de preşedinte al Consiliului Judeţean, susţin toate demersurile care cresc calitatea vieţii în Arad, indiferent că discutăm de municipiu sau de judeţ. Iar Teatrul de Vară, aşa cum aţi remarcat şi dumneavoastră, a devenit un reper în viaţa culturală a Aradului, ceea ce demonstrează că investiţia noastră este utilă şi corectă.
Anul acesta Teatrul de Vară se desfăşoară sub egida Ethosului, a spiritualităţii româneşti. Întâmplător?
NICOLAE IOŢCU. Deloc întâmplător! Aţi putut constata că avem o deschidere totală faţă de evenimentele care vizează spiritualitatea şi pun în valoare rădăcinile noastre româneşti. Convingerea mea este că trebuie să reînvăţăm să fim români buni, creştini buni, să ne respectăm şi să preţuim locul în care trăim, oraşul, ţara în care ne-am născut. Avem atât de multe motive de mândrie, dar suntem tentaţi să trecem superficial peste ele şi să accentuăm neajunsurile, negativismul. Pentru unii, a fi bun român este totul. Pentru alţii, este ceva desuet. Eu cred că dragostea de ţară trebuie să facă parte din cultura fiecărui om; ea trebuie însă înţeleasă şi exprimată corect, pentru a nu aluneca nici în fundamentalism şi obsesie, nici în desuetudine.
De aceea, ediţia de anul acesta a Teatrului de Vară abordează această temă a Ethosului românesc. I-am şi avut invitaţi, printre alţii, pe Dan Puric şi Grigore Leşe, două repere ale spiritualităţii româneşti, oameni admirabili, modele la care nu îmi e ruşine, sub nicio formă, să mă raportez.
Teatrul de Vară vine după Festivalul Filocalia, al spiritualităţii ortodoxe.
NICOLAE IOŢCU. Aşa este, lucrurile acestea merg mână în mână. Există o relaţie între naţiune şi biserică, şi eu nu am avut niciodată vreo reţinere să îmi asum cu voce tare sprijinul necondiţionat pe care îl acord amândurora. Vedeţi, în societatea românească tindem să fim tot mai superficiali. Ne negăm istoria, ne blamăm personalităţile, căutăm debusolaţi repere pe care nu le găsim. Vă amintiţi discuţiile despre oportunitatea afişării crucifixului în şcoli, despre studierea religiei de către copii, despre banii alocaţi lăcaşelor de cult?! Eu cred că problemele se pun profund greşit şi trebuie să alegem tipul de societate înspre care ne îndreptăm: una a respectului, principiilor şi valorilor, sau a negării şi promiscuităţii? Barbu Ştefănescu Delavrancea avea o constatare care ar trebui să ne pună pe toţi pe gânduri. Spunea că naţiunea nu este o întovărăşire economică de producţie şi consum, nu este o juxtapunere de indivizi cu interesele lor subiective şi egoiste, ci este un mare suflet rezultând din sufletele tuturor, strânsă împreună de amintirile trecutului, de primejdia prezentului şi aspiraţiile viitorului.
Revenind la Teatrul de Vară, domnule preşedinte, la ce trebuie să ne aşteptăm în continuare în legătură cu acest proiect?
NICOLAE IOŢCU. Avem planuri mari, vă pot spune din capul locului! Sunt planuri care vizează inclusiv reabilitarea şi redarea pentru publicul arădean a unui spaţiu tradiţional al culturii arădene, la Căsoaia. Mi-ar plăcea dacă am putea interveni şi la tabăra de creaţie ( parcul de sculptură) de acolo, dar aparţine de Primăria Târnova, care o lasă să se distrugă şi, pe de altă parte, fixează condiţii aberante pentru eventuala sa preluare de către Consiliul Judeţean. Noi ne vom concentra acolo asupra a ceea ce avem şi veţi vedea că va ieşi un lucru extraordinar de frumos, în scurt timp! Dar vă rog să îmi permiteţi ca, apropo de aceste activităţi, să remarc profesionalismul şi devotamentul doamnei Ana Maria Dragoş, director al Centrului Cultural Judeţean, care a reuşit să organizeze în mod constant proiecte cu foarte mare impact la public, proiecte de anvergură internaţională! Centrul Cultural Judeţean este una dintre mândriile noastre, ale Aradului, prin maniera în care ştie să promoveze imaginea culturii noastre şi, nu mai puţin important, să includă Aradul într-un circuit european al valorilor! Vedeţi, eu am considerat întotdeauna că trebuie să le permit oamenilor cu care lucrez să îşi pună în valore calităţile. Sunt convins că aceasta este principala calitate a unui lider, să ajute la formarea şi creşterea altor lider în jurul lui. Personal, am construit la Consiliul Judeţean o echipă de profesionişti, care nu răspund la comenzi sau la presiuni politice, oameni capabili să facă performanţă. Dacă astăzi vorbim despre realizări şi lucruri bune, li se datorează în cea mai mare parte lor şi politicii mele de a fi aliatul şi susţinătorul oamenilor dedicaţi, cu personalitate şi caracter.
„Eu cred că trebuie să alegem tipul de societate înspre care ne îndreptăm: una a respectului, principiilor şi valorilor, sau a negării şi promiscuităţii?”
Citiți principiile noastre de moderare aici!