„Am învățat prin durere”

Cosmin a prins dragoste de această meserie încă din 1996, când și mai puțini decât în prezent se pricepeau la acest domeniu. Pentru el, să fii arborist înseamnă că „trebuie să iubești arborii, trebuie să știi să-i îngrijești și să-i înțelegi. Nu poți să mergi și să îi ciopârțești, trebui să știi de ce faci ceea ce faci, de ce tai, unde trebuie să tai. După ce ai înțelegere, atunci poți să te apuci de meseria asta. Eu am început pregătirea din 2011, până atunci am lucrat după ceea ce am văzut în alte părți și după ceea ce am crezut eu că e corect. Am învățat prin durere cum s-ar spune, accidente au fost și la mine înainte. Între timp, am devenit singurul instructor român acreditat din Europa pe domeniul de arborism, incluzând cățăratul în arbori, tăiat și doborât, lucrul cu mașina cu platformă sau cu nacelă, tehnici de salvare, care se predau la fiecare modul în parte. Asociația noatră este acreditată de către Consiliul Arboricol pentru formarea de muncitori arboricoli europeni – European Tree Workers. Încercăm să implementăm asta și în România. Primul curs European Tree Worker va avea loc anul acesta, cel târziu anul viitor în ianuarie, iar examenul va fi pentru prima dată în România și vreau să-l organizez în Arad, dacă vom primi și un pic de susținere de la autorități. Deja avem în jur de 10 persoane interesate, pentru că este o acreditare recunoscută internațional, inclusiv în America sau în China. Momentan, lucrez în Germania, am o firmă acreditată ca școală la oficiul de protecția muncii de acolo și vrem să implementăm această specializare și în România, unde ea nu există ca ocupație cu cod CAEN.”

Cosmin lucrează în Germania din 2011, unde, spune el, la început nu a fost foarte ușor, dar s-a bucurat de sprijinul nemijlocit al soției sale, fără de care este convins că nu ar fi reușit să realizeze mare lucru.

„Totuși, mi-e dor de țară și vreau să fie și aici oameni pregătiți care să facă așa ceva, pentru că ce am văzut aici nu m-a încântat niciodată, cum se comportă așa zișii specialiști cu arborii. De aceea, am ales să colaborăm cu Primăria Arad, care are și interesul de a forma oameni în acest sens.”

O meserie care nu există

Valentin este mai nou în domeniu și a început cu un curs făcut în România care, spune el, a fost o pierdere de vreme.

„Fac asta de un an, dar am început de la zero, cu teoria. Am avut ocazia să-l cunosc pe Cosmin și să merg direct la cursuri. Am încercat să fac un curs direct în România, dar n-am învățat nimic, am primit o diplomă și atât. Din păcate, la noi în țară nu există această meserie. Noi figurăm ca alpiniști utilitari, ceea ce nu e corect, însă nu avem o altă posibilitate de încadrare. Problema cea mai mare este că există standarde, iar în meseria asta te poți accidenta foarte ușor. De asemenea, nu avem o legislație pusă la punct. Abia după ce se vor implementa niște standarde, primăriile pot să ceară în caietul de sarcini al unei licitații să se lucreze după standardul respectiv. Prin treaba asta, s-ar evita și riscul de accidentări. Acestea sunt normele, așa trebuie să lucrați, nu vă accidentați. Lucrați de capul vostru ca Dorel care rămâne blocat cu nacela în Parcul de la 3 insule, de acolo te salvează pompierii”, spune Valentin.

Referitor la inexistența acestei meserii din ce în ce mai căutate, Cosmin spune că se fac, totuși, pași importanți:

„Am început formalitățile pentru CAEN, împreună cu o altă asociație similară. Ni s-a alăturat și Asociația Peisagiștilor și mai avem și câteva firme alăuri de care am format un comitet tehnic pentru standardizare. Vrem să vedem dacă reușim. În momentul în care devine un standard, cei de la primării să spunem că ar fi obligați să-și angajeze personal calificat petru lucrări. Dacă doresc, pot să formeze oameni pentru cățărat, lucrători cu platforma, sau strict pe partea de tăieri, specii, tipuri de arbori, cum se refac, e altceva. O astfel de formare durează 5 zile. Singurul curs care se întinde pe perioada a patru luni de zile plus examenul este cel de European Tree Worker. Aici avem module de câteva zile, pe care le facem în weekend și durata între module este de o lună, iar cei care participă trebuie să vină cu ideea că sunt autodidacți. De la mine primesc baza, până la modulul următor ei trebuie să învețe pe cont propriu”, explică Cosmin.

Cum s-au „stricat” arborii Aradului

Nici Aradul nu a avut multă vreme parte de specialiști, așa că mulți arbori bătrâni au avut de suferit. Unii au pierit de-a dreptul, fără a încerca cineva să-i trateze mai întâi, iar alții au fost ciopârțiți, nu din rea voință, ci din necunoaștere:

„Aradul are arbori bătrâni, arbori masivi și, din păcate, când s-a vrut ca Aradul să arate frumos prin iluminarea arhitecturală a copacilor, au săpat șanțuri în jurul lor. Proiectanții din perioada respectivă nu s-au gândit la arbori, s-au gândit doar să arate frumos, pe bulevard, în parcuri. Inclusiv salcâmul japonez la care am lucrat zilele acestea – presupunerea mea este că de acolo a pornit toată problema. La câte șanturi s-au făcut în jurul lui ca să fie iluminat de jos în sus, i-au retezat rădăcinile”, este de părere Cosmin.

Valentin spune și el că, evident, „nu au ținut cont de traseul firelor și au tăiat rădăcini. Atunci când se fac astfel de lucrări, durează doi, trei ani până ajung să se vadă semnele, urmările, adică o perioadă destul de lungă. După care nu mai poți să tragi la răspundere pe nimeni. Sunt mai multe norme care la noi nu se respectă, dar nu din rea voință, ci efectiv din neştiinţă. Dacă primăria vrea să ilumineze arhitectural, ar contracta o firmă care să facă proiectul. Dar, din punctul meu de vedere, ar trebui să facă în primul rând un studiu de impact: ce impact ar avea asupra arborilor, a vietăților, cărora pe timp de noapte le reduci arealul din cauza iluminatului puternic. Putem avea bufnițe, lilieci și trebuie să ai în vedere toate aceste aspecte, dacă ești profesionist.”

„Arborii nu au nevoie de noi”

„Prin arhitectura sa, Aradul are nevoie de arbori mari, pe bulevard, în parcuri, și de arbori de talie mică pe zona pietonală, care să umbrească. Trebuie să înțelegem că arborii nu au nevoie de noi. Noi avem nevoie de ei. Noi vrem să-i facem să arate frumos și în momentul în care aduci un arbore în oraș deja trebuie să ai grijă de el. În funcție de pepiniera de la care-l aduci, de calitatea materialului pe care-l aduci în oraș, de aici rezultă următoarele lucrări pe care le vei avea de făcut. De aceea încercăm să implementăm meseria în România, ca să avem un standard. Și de acolo, putem cu pași mici să inducem dragostea față de copaci și înțelegerea față de această ocupație”, și-a încheiat Cosmin Truță pledoaria pentru o gestionare cât mai corectă a copacilor din jurul nostru.