Nu mai puțin de 45,81% dintre respondenți îl apreciază pe fostul căpitan de vas pentru activitatea pe care a desfășurat-o în fruntea statului. Chiar dacă mandatul său a fost controversat, cu măsuri dure luate și conflicte cu toți cei care nu-i împărtășeau opiniile, Traian Băsescu se pare că i-a cucerit pe arădeni cu franchețea sa, cu hotărârea cu care aborda orice problemă și de ce nu, cu replicile câteodată savuroase. În cei zece ani petrecuți ca președinte, a fost suspendat de două ori, dar probabil a contat pentru cititori și faptul că au putut să-l compare cu ce a urmat după el.

O surpriză, dar nu foarte mare, este clasarea pe locul doi al celui dintâi fiu al țării, al celui care se compara cu Burebista sau Mihai Viteazul, în timp ce poporul pe care îl păstorea suferea din cauza nenumăratelor lipsuri. A fost nevoie de o revoluție ca Nicolae Ceaușescu să fie înlăturat, dar 24% dintre votanți au uitat acest lucru. E dreptul fiecăruia să voteze ce vrea, dar acest procent vorbește de funcționalitatea intelectuală a celor care nu realizează că oricât de slabi ar considera ei că au fost ceilalți președinți, niciunul nu a instaurat dictatura personală, iar cel mai important, toți au fost aleși în mod democratic. Actualul președinte încheie podiumul cu 14,77% din voturile exprimate. Nicușor Dan, provenit din societatea civilă, dar totuși cu o experiență administrativă acumulată ca primar al Bucureștiului, se află la început de mandat, deocamdată putem discuta de promisiunile făcute și de puținele, încă, realizări. Procentajul său reprezintă mai mult un vot de încredere, de speranță că va reuși să fie președintele de care au nevoie românii.8,06% a obținut marea speranță, dar și marea dezamăgire de acum 30 de ani. Intelectual rasat, cu aplecare spre dialog, a fost totuși într-o permanentă polemică cu partidele aflate la guvernare. Emil Constantinescu a dat dovadă de incoerență decizională, iar afirmația că a fost învins de sistem l-a coborât decisiv și permanent în ochii românilor, care au nevoie de un lider hotărât, cu putere de luptă, nu de unul care anunță public că cedează. De la peste 85% în Duminica Orbului din 1990 și până la 4,90% în cadrul acestui sondaj, e cale lungă, e dovada că arădenii au înțeles ce s-a întâmplat la revoluție, la mineriade și cât de ușor de prostit eram toți în acea perioadă. Deși a oferit o oarecare stabilitate în acei ani tulburi, Ion Iliescu este perceput ca un președinte neocomunist, care nu s-a folosit de pârghiile pe care le avea pentru a reforma statul așa cum ar fi trebuit și care a întârziat evoluția României cu câțiva ani.

Procentul de 2,45% pare totuși mare pentru întâiul turist al țării, cel care s-a preocupat mai mult de luxul și răsfățul personal decât de adevăratele probleme ale țării. Klaus Iohannis a avut evident și realizări, umbrite însă de pornirile de divă pensionată, de forțarea lui Ciucă în fruntea guvernului, de avioanele de lux închiriate, de tăcerile inexplicabile, de observarea a ceea ce se petrecea cu „atenție și îngrijorare” în momentele în care trebuia să intervină.

Aceștia sunt președinții de care a avut parte România până acum. Caracterizați pe scurt, în ordine cronologică, cei care au ocupat funcția supremă în stat au fost: Ceaușescu – dictator, Iliescu – pragmatic, Constantinescu – dezamăgitor, Băsescu – conflictual, Iohannis – absent. Despre Dan, peste câțiva ani.