Arad. S-a încheiat. Au fost două zile de filme documentare, de autor, la Cinematograful Arta. A fost prima ediţie a Festivalului de film documentar fARAD, dar nici pe departe ultima, promit organizatorii. Ieri, la Centrul Municipal de Cultură Arad s-a tras linie şi s-a făcut bilanţul festivalului. S-au tras concluziile, s-a stabilit ce a fost bine şi ce a fost rău, pentru ca ediţia de anul viitor să fie spectaculoasă. Şi s-au făcut estimări. Potrivit Monei Nicoară, directorul artistic al festivalului, conform estimărilor făcute de organizatori, per total, festivalul a numărat peste o mie de vizitatori cinefili. O cifră nu neapărat spectaculoasă pentru festivalurile de acest gen, cu tradiţie, dar de remarcat pentru un festival pilot, realizat pe viteză şi întins de-a lungul a doar două zile.
„Suntem încântaţi de cum a ieşit festivalul, mai ales că a fost prima ediţie, un proiect pilot. În plus, în Arad, nu s-a mai organizat aşa ceva. A fost un pariu riscant. Bănuiam, desigur, că există public pentru un astfel de festival, iar cele două zile ne-au demonstrat că aşa şi este, că vom putea creşte acest festival”, au fost câteva dintre afirmaţiile Monei Nicoară la momentul bilanţului.
Veştile bune
Directorul festivalului a adus şi alte câteva veşti bune pentru cinefilii din Arad: faptul că deja se fac planuri pentru ediţia de anul viitor a festivalului, faptul că oraşul are potenţial de fidelizare a audienţei la un astfel de eveniment, faptul că se vrea ca la anul să nu se aducă multe filme mai vechi de un an dar că se doreşte, totodată, să se facă şi câteva recuperări din arhive.
Şi tot Aradul şi publicul de aici s-au ales cu câteva complimente: Mona Nicoară a făcut referiri la cel mai emoţionant moment al festivalului (unul dintre filmele prezentate de kinema ikon a rămas fără sonor dar sala a amuţit în încercarea de a găsi sensul proiecţiei), la faptul că cei mai în vârstă dintre cinefili au preferat să vină la începutul zilei, iar tinerii mai spre seară, că s-a stat la discuţii până târziu în noapte sau că la capitolul tineri documentarişti din Arad stăm bine iar dezbaterile cu aceştia vor fi reluate şi colaborarea aprofundată.
Ce ne aşteaptă pe viitor? Cu siguranţă, festivalul nu va mai fi dedicat revoluţiei (nu poţi repeta subiectul an de an). Mai apoi, aproape cert este faptul că se va încerca ca evenimentul să fie mai dinamic, mai uşor de digerat pentru public (unele dintre filmele de acum – de altfel geniale – precum „Concerning Violence”, au avut imagini greu de acceptat, se pare, pentru o parte a publicului) şi că se va merge mai departe cu relaţionarea socială pe care un astfel de eveniment o redescoperă.
Concluzii cu ratări
O concluzie care nu neapărat ne face cinste, dar care este cât se poate de adevărată şi aplicabilă mai peste tot: arădenii preferă să meargă la evenimente pe care le pot relaţiona cu nume şi manifestări sonore. Faptul că unele filme au avut premiera la Cannes („Maidan”) sau au avut succes la Sundance („Concerning Violence”) au făcut ca, în acele ore, sala de la Arta să fie aproape plină (deşi cinematograful are 250 de locuri, un număr mare chiar pentru festivaluri cu tradiţie din România). O altă situaţie, care a făcut, însă, cinste arădenilor a fost prezenţa masivă a iubitorilor de filme documentare la cele 11 filme ale kinema ikon.
Pentru cei care nu au ieşit din casă pentru a lua parte la un eveniment rar întâlnit în Arad nu ne rămâne decât să le spunem că au avut mult de pierdut: în cele două zile petrecute la Cinematograful Arta te-ai putut simţi în altă lume. În lumea bună a Aradului, printre imagini şi cuvinte care te-au făcut să zâmbeşti, râzi, să plângi, să tremuri şi să te înspăimânţi. Să simţi că trăieşti.
Tot cu Mona Nicoară
Reprezentanţii Centrului Municipal de Cultură Arad şi-au manifestat speranţa că cea de a doua ediţie a acestui festival de film documentar va fi „îngrijită” tot de directorul artistic de acum, Mona Nicoară.
Citiți principiile noastre de moderare aici!