Gardul fabricii şi casele sunt înconjurate de zidurile oraşului, iar dincolo de acesta sunt lanurile unduitoare de grâu, nesfârşite, mărginite de Dunărea ce nu poate fi traversată decât sub tirul grănicerilor. Dacă lumea este doar o inimaginabilă şi apăsătoare înşiruire de închisori concentrice, în care-ţi ispăşeşti condamnarea pe viaţă, mai eşti, de fapt, în viaţă? Sau te amăgeşti mimând umanitatea într-un cotidian pe care nici frumuseţea inocentă a naturii nu-l poate lumina, când relaţiile dintre oameni sunt denaturate de suspiciune, când victimele nu pot să scape decât dacă devin, la rândul lor, vânători de oameni?
Răspunsurile pe care şi le dau la aceste întrebări obsedante, niciodată formulate explicit, îi împart pe actorii acestei lumi în două tabere. Însă şi unii, şi alţii trebuie să poarte măşti.
„Memoriile unei supravieţuitoare” de Doris Lessing
„Memoriile unei supravietuitoare” este o distopie cu tentă ştiinţifico–fantastică. Cândva în viitor, viaţa urbană s-a destrămat, comunicaţiile s-au prăbuşit, iar rezervele de hrană se micşorează rapid, în timp ce hoarde de oameni migrează spre zonele rurale şi bande de tineri cutreieră străzile. Totul este povestit din perspectiva unei femei între două vârste, care primeşte pe neaşteptate, într-o dimineaţă, vizita unui străin însoţit de o adolescentă pe care, fără nici o explicaţie, i-o lasă în grijă. Din acel moment, viaţa naratoarei va oscila între realitatea lumii care se năruie şi o realitate personală, tainică.
V.F.
Citiți principiile noastre de moderare aici!