Mai întâi a fost săvârşită Taina Sfântului Maslu de obşte de către un ales sobor de preoţi, răspunsurile fiind date de către un grup de studenţi ai Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Arad.

În cadrul slujbei săvârşite, cuvântul de învăţătură cu mult folos a fost rostit de către părintele Alexandru Botea de la parohia Prunişor, care a evidenţiat credinţa femeii gârbove, vindecată de Mântuitorul nostru Iisus Hristos, dar şi mila Acestuia faţă de ea, precum şi milostenia pe care noi o putem îndeplini, necondiţionat, faţă de semenii care ne înconjoară.

După slujbă, preoţii prezenţi au dezbătut tema „Milostenia în viaţa creştinilor”, susţinută de către părintele Mihai Radeş, prin care s-a arătat importanţa faptelor milosteniei trupeşti şi sufleteşti în viaţa creştinilor, avându-l mai ales cu acest prilej pildă şi exemplu pe Sfântul Nicolae, marele Ierarh din Mira Lichiei.

„Milostenia este o virtute foarte scumpă pentru viaţa creştina şi pentru fiecare dintre noi. Pentru că la judecata din urmă Mântuitorul nu aminteşte de toate faptele bune, ci mai ales despre milostenie, care este fiica cea mai mare a iubirii creştine.

La înfricoşătoarea judecata, Mântuitorul ne subliniază în chip deosebit darul sau fapta bună a milosteniei creştine, care va avea un mare rol la mântuirea sufletelor noastre. Căci milostenia singură acoperă mulţime de păcate. De aceea suntem datori ca în toată viaţa noastră să miluim după putere pe aproapele nostru, atât prin milostenie materială, cât şi prin milostenie sufletească. Adică, sfătuire, mângâiere, cărţi sfinte, rugăciune pentru cei neputincioşi etc.

În secolul XXI, în faţa ochilor noştri se repetă zilnic întâmplarea tulburătoare: „Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison, în toate zilele veselindu-se în chip strălucit. Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea în faţa porţii lui, plin de bube, şi-ar fi poftit să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului…” (Luca 16, 19-21). Trebuie să fim conştienţi că pentru unii nevoiaşi e greu să accepte şi să suporte starea de umilinţă a supravieţuirii din milostenia străinului şi de a se sătura cu fărâmiturile străine. De aceea, să dăruim cu multă gingăşie milostenia noastră acestor săraci, ca să nu le fie ruşine să o primească, căci aşa le uşurăm crucea, iar noi vom scăpa şi de mândrie. Aşa făcând, va coborî spre noi binecuvântarea Domnului cerută prin rugăciunea fierbinte a nevoiaşilor pe care noi i-am bucurat cu fapta bună, iar această faptă bună ascunsă de oameni va deveni pentru noi însufleţire şi atunci vom simţi câtă bucurie şi împlinire poate aduce un lucru făcut din iubire creştină”.

Astfel, programa zilnică a vieţii noastre să fie cuvintele lui Iisus: „Tu însă, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta, pentru ca milostenia ta să fie într-ascuns; şi Tatăl tău, Care vede întru ascuns, îţi va răsplăti la arătare” (Matei 6, 3-4). La finalul prezentării părintele paroh şi participanţii la cercul pastoral au discutat pe marginea temei.

V.F.