“Casa cu lacăt” debutează cu o bucată absolut halucinantă din discursul lui Adrian Severin (fost deputat și ministru de externe, condamnat la 4 ani de închisoare pentru fapte de corupție, mai exact luare de mită şi trafic de influenţă) în cadrul unei dezbateri pe tema independenței justiției: “Când o lege este încălcată de prea multă lume, înseamnă că legea trebuie schimbată, că doar nu o să schimbăm poporul. (…) Ne mirăm că poporul este corupt, că toată lumea încalcă legea. Dacă toţi suntem corupţi, înseamnă că nimeni nu e corupt!” Cu ecoul acestei afirmații frapante începe povestea ecranizată. Pelicula a fost filmată în Arad și pune în vizor un caz de fraudare a Bacalaureatului petrecut în urmă cu câțiva ani tot aici, în oraș. Vorbește pe șleau de șpaga din educație, de mită, de “mica atenție”, frauda cu care românii s-au obișnuit atât de mult încât o consideră un obicei normal, o banalitate chiar, pentru că “așa se face”.

Pe foarte scurt, eleva Ancuța îi povestește colegului ei de clasă, Zoltan, câți bani și cui trebuie să-i plătească pentru a trece examenul maturității fără emoții și fără a pune mâna pe carte mai deloc. Revoltat de această situație, Zoltan decide să facă un denunț și să colaboreze cu procuratura pentru a o înregistra cu camera ascunsă pe profesoară șpăgară.

Întreaga poveste este analizată îndeaproape de magistrați, sociologi, jurnaliști, chiar de elevi și profesori. Pornind de la acest caz particular și mergând pe firul corupției până la un nivel general, se ridică marile întrebări: Cine e de vină? Ce e de făcut?. Diana Ramona Gavra mărturisește că asta a fost intenția ei, să atragă atenția asupra fenomenului de fraudă în educație, extins periculos de repede și de mult. “Aș fi vrut să vorbesc despre tradiția europeană a Aradului, despe ce era Aradul odată, cu Preparandia arădeană, cu un acces la cultură și educație pe care astăzi poate că l-am pierdut. Făcând paralelă între Casa cu lacăt care era cândva sediul breslelor arădene cu butucul de fier, care parcă simbolic a fost furat și examenul de maturitate care se fură și el în continuare… până la urmă am vrut să fac o paralelă între ce a fost cândva Aradul, ce este astăzi și să ne gândim dacă putem face ceva cu el.”

La finalul proiecției, publicul a rămas mai bine de jumătate de ora la discuții cu regizoarea și câțiva protagoniști ai documentarului: profesorul Tudor Dragomir, jurnalistul Lajos Notaros și lectorul universitar Mihai Maci.

Ca o concluzie îngrijorătoare, în sistemul educațional din România, frauda face performanța, nu elevul. “Casa cu lacăt” a pus corupția la colț, dar nu a pus lacătul pe corupție și e un semnal de alarmă pentru cei care o pot face.