Arad. Strigăt de disperare și o mână înstinsă încă o dată fără pretenții pentru salvarea Aradului. Totul se regăsește, cu eleganță și argumente în „Scrisoarea deschisă adresată Primăriei Municipiului” de către prof. univ. dr. em. arh. Teodor Octavian Gheorghiu, vicepreşedinte Pro Urbe Arad și de către

arh. Alexandru Nagy-Vizitiu, preşedinte Pro Urbe Arad. O scrisoare în care cei doi arhitecți arădeni atrag atenția, în primul rând, asupra erorilor majore ale proiectului pe care Primăria are de gând să-l pună în aplicare în aceste luni, regenerarea Pieței Catedralei, prin eliminarea pieței agroalimentare, dalarea ei și umplerea acesteia cu bănci. Dar scrisoarea face referire nu doar la proiectul pieței ci cu precădere la principiile pe care Municipalitatea din Arad le încalcă ignorând vocea specialiștilor în domeniu, omițând să aplece urechea de pildă la scrisorile deschise ale Ordinului Arhitecților din România, la cererile unei părți a populației Aradului, la criticile politicienilor și societății civile. Greșeli pentru care cu toții vom plăti scump, spun cei de la Pro Urbe, nu doar arădenii, principalii plătitori, ci chiar și Primăria, dar mai ales Aradul.

Liderii Pro Urbe spun că dacă proiectele de acum vor continua așa cum au fost ele desenate de nespecialiști, atunci în loc de „regenerarea” Pieței Catedralei vom avea doar o „degenerare”.

Totuși, scrisoarea Pro Urbe adresată executivului se încheie într-o notă semioptimistă, în condițiile în care, tot elegant, fin spus, cei doi lideri amintesc că „o eventuală renunţare sau reconsiderare a unora dintre proiecte nu sunt eşecuri ale politicii sale (adminsitrației locale -n.r.). Să nu uităm că Parcul Eminescu (care acum este dorit, în mod foarte corect, a fi reabilitat) trebuia să dispară acum câţiva ani lăsând locul unui şir uriaş de parcaje care trebuiau să înghită şi alte zone verzi dinspre Mureş şi că mult doritul pod care ar fi dublat Podul Traian şi-a găsit acum poziţia corectă. Aşadar, acţiunile de protest şi opiniile profesioniştilor arădeni n-au obstrucţionat intenţiile Primăriei, ci le-au corectat spre binele oraşului, comunităţii şi chiar a Primăriei, care a fost ferită de consecinţele unor erori certe”.

Iată scrisoarea adresată Primăriei

„În ultima perioadă au fost lansate şi/sau sunt în curs de realizare câteva proiecte <<grele>> ale administraţiei arădene, de care, dacă s-ar face o analiză atentă şi fără părtinire, Aradul nu are nevoie. Adică, se atentează la unele dintre cele mai importante atuuri ale oraşului: aspectul social, economic, ecologic şi integritatea centrului istoric. În afara faptului că în decursul timpului administraţia n-a schiţat nici un gest pentru salvarea, măcar fragmentară, a imenselor incinte industriale dezafectate (prin posibile achiziţii imobiliare sau schimburi de terenuri) sau nu renunţă la tratamentele agresive ale aliniamentelor stradale (care sunt, an de an, cu un buget impresionant, mutilate şi chiar distruse), începând cu 2021 administraţia arădeană pare a fi trecut la ofensivă, fără o serioasă pregătire preliminară care să gireze, ştiinţific, tehnic şi cultural, gesturile respective. Singurul concurs urbanistic de la începutul anilor ‘2010 a rămas o simplă poziţie bifată, iar PUZCP-ul realizat acum câţi ani este ignorat în ceea ce priveşte prevederile sale bazice”.

Proiectul distrugător, criticat de UAR

„Între toate aceste proiecte, cel mai distrugător este, fără îndoială, cel destinat Pieţei Catedralei. Referitor la recenta (august 2021) lansare a licitaţiei pentru proiectare şi execuţie cu titlul <<Regenerare urbană Piaţa Catedralei Arad>>, se făcea cunoscută Primăriei (printr-o scrisoare din septembrie 2021, semnată de preşedinta UAR naţional, arh. Ileana Tureanu), opinia UAR Arad (for reunind majoritatea arhitecţilor din judeţ, mulţi având o mare experienţă urbanistică, arhitecturală şi privind protecţia patrimoniului construit). Opinia respectivă rezultase din discuţiile pe această temă, desfăşurate în cadrul şedinţei din 27 august 2021, ora 10.30, desfăşurată în sediul Camerei de Comerţ şi Industrie Arad. Scrisoarea pornea de la fireasca idee că toţi membrii UAR prezenţi sunt interesaţi de îmbunătăţirea calităţii vieţii şi imaginii municipiului Arad, dovadă fiind sutele de proiecte executate de firmele de arhitectură în ultimii ani, care au schimbat în bine realităţile oraşului, în ansamblu şi detaliu. Este motivul pentru care membrii UAR sunt atenţi la ceea ce lansează ca studii şi proiecte Primăria Aradului (printre cei mai importanţi investitori sau coinvestitori din zonă) şi sunt îngrijoraţi de efectele dispariţiei acestui centru major de interes urban (polarizând funcţiuni şi activităţi urbane centrale de mai bine de 120 de ani şi sprijinind integritatea fizică şi funcţionarea centrului istoric), de modul în care a fost lansată licitaţia, precum şi de faptul că nici o organizaţie a arhitecţilor sau de protecţia monumentelor nu a fost consultată în fazele preliminare (şi, se va dovedi, că nici după lansarea şi adjudecarea proiectării şi execuţiei), rezultând o serie de disfuncţii, potenţial extrem de periculoase, între care: Tema de proiectare este rezultatul unui SF executat în urmă cu câteva luni de o firmă de inginerie, fără colaborări din sfera urbanismului, arhitecturii, peisagisticii, istoriei, arheologiei etc. şi lipsită de studii de specialitate preliminare. Dat fiind că ultima documentaţie urbanistică care conţine referiri la zona pieţei este PUZCP-ul din 2016, la rândul lui preluând idei din PUZ-ul realizat la începutul anilor ’2010, rezultat al concursului de urbanism amintit mai sus, cu tema relaţiei dintre Cetate şi Piaţa Catedralei, precum şi că, ulterior, numeroase date de temă s-au schimbat, doar un nou PUZ poate gestiona aceste schimbări, PUZ care ar fi reglementat inclusiv datele de temă privind Piaţa Catedralei.Între cerinţele temei, nu se solicita participarea nici unui reprezentant al disciplinelor urbanism, arhitectură, arheologie, sociologie, peisagistică, sau privind protecţia monumentelor, dar se cereau studii de arheologie şi peisagistică. Între lipsurile evidente ale temei era şi faptul că nu se oferea şi nici nu se cerea realizarea unui <<Studiu istoric>>, absolut obligatoriu pentru alcătuirea temei şi demararea proiectului. Studiul istoric, care înglobează, practic, toate celelalte studii preliminare specifice, ar fi trebuit să fie <<preliminar>>, nu făcut cândva pe parcursul proiectării,

lipsa unei/unor consultări preliminare referitoare la unul dintre cei mai importanţi (din punct de vedere istoric, funcţional, economic, social etc.) “poli urbani” ai Aradului şi modul în care este gândită dispariţia lui şi înlocuirea lui printr-o simplă platformă dalată, din care dispare funcţiunea principală, tradiţională şi care este lipsită de orice potenţiale viitoare utilizări în spiritul a ceea ce înseamnă “urbanitate”, ignorarea protestelor localnicilor şi a unor iniţiative politice propuse odată cu începerea discuţiilor pe această temă, precum şi ignorarea a numeroase opinii contrare desfiinţării pieţei, ale profesioniştilor din domeniul arhitecturii şi urbanismului”, au generat scrisoarea, spun cei de la Pro Urbe.

Un proiect ce desființează chiar ideea de bază

Tot aici se continuă: „Scrisoarea se încheia cu ideea că aceste omisiuni conturează o realitate care nu corespunde unei administrări moderne, democratice, altfel spus, respectând drepturile cetăţenilor şi speranţele profesioniştilor. În urmă cu trei săptămâni, Primăria a trimis spre avizare Comisiei Zonale a Monumentelor Istorice două proiecte: <<Regenerarea Pieţei Catedralei>> şi <<Regenerarea Parcului Eminescu>>. Dacă ultimul proiect e o intervenţie principial corectă şi poate fi lesne îmbunătăţită, primul proiect confirmă opinia pesimistă de mai sus, adică dispreţul pentru tot ce s-a scris şi întreprins în sensul menţinerii ei ca piaţă alimentară, reabilitată în mod decent, modern. Un exemplu excelent de acest gen ar fi, să zicem, Piaţa Badea Cârţan din Timişoara, care nu numai că a primit zeci de premii naţionale şi internaţionale, ci şi funcţionează intens şi bine pentru comunitatea timişoreană. În contrast, proiectul arădean propune o imensă dală pustie, agrementată aleatoriu cu câteva pâlcuri de arbori şi cu un bazin de apă, la care se adaugă puţine locuri de parcare, terase şi foarte multe bănci. Soluţia adoptată desfiinţează chiar ideea de bază a temei, adică realizarea unui spaţiu public major şi rezolvarea unor parcări mult mai consistente decât cele de acum. Să nu uităm că toate precedentele PUZ-uri porneau exact de la aceste deziderate, iar rezolvările prevedeau un imens parcaj subteran pe unul sau două niveluri şi o dală urbană majoră, în care îşi găsea loc şi piaţa agro-alimentară protejată”.

Diminuarea calității vieții în Arad

Ce se întâmplă în viitorul apropiat, potrivit scrisorii adresate Primăriei Arad de mai marii Pro Urbe? „Dacă proiectul va fi realizat sub această formă, va fi o puternică lovitură dată, direct, unei comunităţi umane deja formată, coezivă, aducătoare de venit şi indirect, centrului istoric arădean (oricum abandonat, ca sustenabilitate, de politicile urbane curente), care va fi lipsit de unul dintre cei mai activi poli al zonei. Va fi o “degenerare” nu “regenerare” a Pieţei Catedralei. Dacă vor urma <<reabilitările>> traficului din Piaţa Avram Iancu şi de-a lungul axei centrale şi cea <<peisageră>> a malurilor Mureşului (unele deja cunoscute ca prevederi, altele încă circulând pe trasee obscure), vor fi cheltuite sume exorbitante pentru a diminua calitatea vieţii şi aspectul urban. Un exemplu este recenta reabilitare a parcului din <<Zona 300>>, criticată de Pro Urbe nu ca obiectiv în sine (accesibilitate şi amenajare decentă a unui spaţiu verde), ci ca tip de proiect, extrem de costisitor şi cu rezolvări care diminuează aria verde, n-o întăreşte. Si aici, dacă s-ar fi consultat, preliminar, specialiştii din domeniu, s-ar fi obţinut aceleaşi rezultate printr-o soluţie discretă, cu cheltuieli nesemnificative”.

Un mesaj constructiv

La finalul scrisorii, președintele și vicepreședintele asociației, mai punctează: „Considerăm că acest mesaj este unul constructiv şi este destinat, în mod real, îmbunătăţirii activităţilor edilitare şi urbanistice ale Primăriei Arad. Primăria nu trebuie să considere că o eventuală renunţare sau reconsiderare a unora dintre proiecte sunt eşecuri ale politicii sale. Să nu uităm că Parcul Eminescu (care acum este dorit, în mod foarte corect, a fi reabilitat) trebuia să dispară acum câţiva ani lăsând locul unui şir uriaş de parcaje care trebuiau să înghită şi alte zone verzi dinspre Mureş şi că mult doritul pod care ar fi dublat Podul Traian şi-a găsit acum poziţia corectă. Aşadar, acţiunile de protest şi opiniile profesioniştilor arădeni n-au obstrucţionat intenţiile Primăriei, ci le-au corectat spre binele oraşului, comunităţii şi chiar a Primăriei, care a fost ferită de consecinţele unor erori certe. Întervenţiile târzii ale societăţii civile şi ale profesioniştilor se întâmplă exact din cauza lipsei de transparenţă a Primăriei şi situaţia este, în mod cert, corectabilă. Probabil că cele mai bune soluţii ar fi obţinute nu prin licitaţii cu adresă, în care contează preţul cel mai mic şi aşa numita “capabilitate”, ci prin concursuri de urbanism. Aradul este suficient de important pentru a merita un asemenea tratament, mai ales că există exemple româneşti similare de bună practică, în oraşe mari ca Braşov, Cluj-Napoca sau Sibiu, dar şi în mici oraşe apropiate de Arad: Lugoj şi Ciacova. Revenind la Arad, credem cu toată convingerea că dacă proiectele amintite mai sus vor continua, viitorul oraşului va fi unul cenuşiu, nu verde, cum sună intenţiile declarate ale Primăriei”.