Și dacă, totuși, ai fost în Arad pe 29 sau 30 iunie și ai reușit să lipsești, să nu mergi să faci cunoștință cu Ea, te informez că nu mai ai câtuși de puțin dreptul de a spune că în Arad nu se întâmplă lucruri pentru suflete, lucruri frumoase, de care orașul a dus lipsă și de care, probabil, va mai duce lipsă.
Un ambient psihedelic, cu zece tablouri din care fiecare a înțeles altceva, în care fiecare și-a regăsit câte o parte din el. O voce monotonă, aproape bolnăvicioasă, care a citit pasaje din biblie latină, o limbă care mi-a sunat, pentru prima oară în viață, bine. Zece picturi de o dimensiune impresionantă și un spațiu de expoziție pe cât de ofertant, pe atât de potrivit unui astfel de eveniment. Niciun alt loc din Arad nu ar fi putut fi casă mai bună pentru cele zece tablouri din Christiana, decât marele buzunar al scenei Teatrului Clasic.
Mâna de oameni faini ai Aradului a semnat, în cele două jumătăți de noapte, condica acestui eveniment pe care nimeni nu își va permite – și de va încercă, nu va reuși – să îl imite. În total, 772 de oameni cu vârste, ocupații, studii diferite. Toți uniți de curiozitatea născută de ineditul acestui eveniment.
Și, ce altceva putea fi mai potrivit, la plecarea de la CHRISTIANA, decât un taximetrist care, de la Teatru până la Lebăda, a dat radioul pus pe Trinitas mai tare la fiecare colț de stradă pe la care am trecut și care și-a făcut cruce la fiecare al zecelea cuvânt al patriarhului Daniel?!
Citiți principiile noastre de moderare aici!